Page 126 - 1929-n1
P. 126

S A   C IN S T IM   C A   L A   N 0 1  125

                Noaptea  părea  că  nu  se  mai  sfârşeşte.  Băui  niţel  şi
           ’ncepui  săi  cânt:

                             „Rus,  paparus! *
                             „De  unde  dracu  te-a  adus
                             „Şi  cu  vânt  şi  ghiaţă  rece
                             „Şi  uită  să  mi  te  ’nnece!“


                Moş  Alexandru  îmi  spuse  însă,  că  lui  nu-i  pare  rău:
                —  Poţi  zice  aşa  cât  ai  vrea,  că  eu  nu  sunt  .ru s!...
           Aliaa!  dar  ia-ţi  p ah arul!...  nu-1  gusta,  că  avem  să  mai
           luăm.  Vinul  e  sângele  Domnului!  Şi-apoi  ce  să  bea  omul,
           apă?...  asta nu  e  bună  nici  în  ciobote!
                —  Nu  ţi  se  pare,  câ  e  cam  mult,  Moş  Alexandre?
                —  La  voinici  niciodată  nu  este  prea  m ult!..  Mult este
           pentru  femei  si  pentru copii; dar pentru noi oameni  în  toată
           firea,  abia  e  destul!  Ia  mititelule  şi  fii  cazac  !
                Ce  eră  să  fac?  De  nu  luam  ştiam  ce  mă  aştepta:  mă
           dă  afară.  Băui  paharul.
                într’un târziu a început să nu mai  văd  bine  cu  ochii, iar
           capul a început să-mi urle şi  limba să-mi amorţească în gură.
                Moş  Alexandru  a  pus capul pe  masă  şi  părea c’a ador­
           mit.  Apoi  ridică  capul  şi  vorbi  iar:
                —  Pe  femeie  am  căutat  s’o  las  într’ale  e i!  N’am  avut
           noroc  şi  pace!  O vezi şi dumneata! Nu  e vorbă,  toate femeile
           sunt  aşa,  nu  numai  a  mea!  D’aia  bărbatu  să  nu  prea  ia
           în seamă ale femeii... Hei...  „Din tinereţele mele,  multe patimi
           se  luptă  cu  mine,  ci  însuţi  mă  sprijineşte  şi  mă  întăreşte
           Doamne“ !...  Dumneata ai  învăţat copiii să cânte  la  biserică?
                —  Aşa,  o  leacă.
                —  Pune  Doamne  streajă  gurii  m ele...
                —  Suntem  tocmai  buni  de  biserică,  Moş  Alexandre!..
                —  Hm ... Afurisit rum ân...  Este adevărată  vorba  că’n
           lacul  liniştit  mulţi  draci  s’ascund! Tăcut, tăcut... da a sucit
           capul  Matuşchi!  Crezi  că  nu  te  ştiu  ce  poamă  eşti?  Când
           pleacă  d’acasă  îi  eşti  în  loc!  Unde  mă  făcui  eu  că nu ştiu?
           la  şi  cinsteşte,  c’o  să  te  faci  basarabean  d’al  nostru!  Tot
           n'am„eu  copii...
                în  sfârşit  îl auzii:
                —  Mă  duc  să  vedem  ce  face  hazaica!  O  fi  murit,  ori
           o  fi  mai  trăind,  că  nu  s’aude  deloc!
                Plecă  isbindu-se  de  pereţi  şi  de  uşi  şi  strigând:
                —  Beau!  Şi  dacă  beau!  Beau  din  viia mea!  „Iubite-voi
           Doamne,  virtutea  mea!“
                „Bodaproste!“  gândii  eu  şi  mă  ghemuii  în  pat.
                Mă  durea  capul  de  credeam  că-mi  plesneşte.
   121   122   123   124   125   126   127   128   129   130   131