Page 13 - 1929-n1

12 IOAX SLAVICI

dar de frică, fie făcându-şi mustrări, els’a sinucis în timpul
nopţii ce-a urmat după execuţiuni.
Fiul acestei jertfe nevinovate, Emil Pop, a fost atât în
timpul copilăriei, cât şi mai târziu, cel mai bun prieten
al meu.
Mi s’a spus adeseori, că n’au fost executaţi decât şase-
sprezeceşi că unuia dintre aceştia, tatăl deputatului Gheorghe
Pop, i s’a făcut graţia, că n’a fost spânzurat, ci împuşcat.
In timpul copilăriei mele mai stăteau furcile lângă drumul
Aradului şi noi copiii ne jucam pe movila, sub care mi se
spunea că zac osemintele celor căzuţi jertfă urgiei omeneşti.
0 ţineau minte sirienii aceasta şi ne învăţau să cântăm:

Pe drumul Aradului
Paşte murgul Iancului
Cu frâul intre picioare.
Şi cu şeaua pe sub foaie

5. Pace şi bună înţelegere

Afară de Şvabii şi de Maghiarii dela marginea satului,
mai erau la Şiria risipiţi mai ales pe drumul Aradului, meş­
teşugari, neguţători ori cârciumari, unii Şvabi, alţii Maghiari-
Proprietarul avea apoi la curtea lui fel de fel de funcţionari,
numai Slovaci ca inginerul Kohan, guvernorul copiilor
săi Buliowski, funcţionarii domeniali Zorad, Novitzki, Xos-
drovitzki, Şumitzki şi alţii.
Vrajba din timpul revoluţiunii nici după capitulaţiune
nu s’a potolit şi Românii, care erau în număr covârşitor
şi ca oameni ai împăratului se mai şi socoteau în rândul
învingătorilor, dispuneau în treburile satului după buna lor
chibzuinţă. Le dedeau, ce-i drept, celorlalţi câteva locuri în
consiliul comunal, dar aceştia nu erau mulţumiţi. Au urmat
deci certuri şi încăerări, in urma cărora câţiva dintre
Sirienii mai colţoşi, au ajuns să fie închişi în cazamatele
răcoroase din cetatea Aradului.
Mi se spunea, că Românii, socotindu-se nedreptăţiţi, au
luat hotărîrea de a se duce până la împăratul şi doi dintre
dânşii, dacă mi-aduc bine aminte, Pavel Ardeleanu şi Petre
Ciobanu, oameni nu numai deştepţi, ci şi chipeşi, au plecat