Page 134 - 1929-n1

S F . A L E X I, O M U L L U I D U M N E Z E U
133
întocmai ca şi de S f. G h e o rg h e , primăvara, când vitele sunt
date la păşune, la cine să se adreseze ca să le dea mană şi să le
păzească de rele, decât lui S f. G h e o rg h e al lor, numit de popor
„P a şte le vite lo r" când se fac o mulţime de rituri pentru a le feri
de strigoaice etc. — decât zeului adorat de secole, vă c a ru lu i vech iu
ro m a n .
Când am arătat în „Studii în folklor" 1) că S f. G h e o rg h e e
H e ra c le s am fost criticată. Am însă satisfacţia că pe zi ce trece
adevărul ese la iveală. In studiul comparativ al D-lui C ea u şa n : „S u ­
p erstiţiile" 2), publicat de Academie, găsim că S f. G h e o rg h e azvârli
capul scorpiei în cetatea G o lo cu m b a , de-acolo numele „ m usca co-
lu m b a că "; şi că musca cea rea care bântue animalele din o parte
a Olteniei, Timişanei şi Serbiei ese din capul aceluiaş balaur tăiat
de Io rg o v a n . Să fi fost pe aici S f. G h e o rg h e din C a p a d o cia ? Când
istoric se ştie că H era c le s eră zeul băilor dela M e h a d ia , în sama
căruia poporul sub numele de h a n Io rg o v a n pune faptele acestea,
arătându-i şi urmele în stâncă, pe când pe S f. G h e o rg h e bisericesc
nu-1 cunoaşte decât prin mijlocirea lui H era c le s al lui.
Noi dacă facem ştiinţă trebuie să fim imparţiali, nu creştini,
şi să ne silim a pricepe ceeace ni s a conservat în popor, nu în
cărţile tendenţios scrise, fie ele şi creştine. Poporul care este cu­
minte şi-a conservat şi mai departe obiceiurile lui practicate de
părinţi, de mii de ani, şi care trebuie să ne servească de temei în
studiul ce întreprindem.
Astăzi oamenii nu mai ştiu povestea acelor „ p ra ctice ", ce se
fac la anumite sărbători, avându-şi în vedere numai închipuitul
folos — întocmai precum nici înaintaşii lor greci şi romani nu mai
ştiau ceeace înaintaşii acestora au fost ştiut. Timpul şterge toate
nerămănând decât aceea ce a fost scris. In cărţile bramine găsim
rădăcina credinţelor acestora ajunsă până la noi prin Greci, Ro­
mani sau prin Traci, ori Pelasgi, după cum ne spune Densuşeanu.
Din scrierile bramine cunoaştem că H e ra c le s erâ un zeu cu
mult mai vechi şi mai mare ce-1 reprezintă pe zeul V iş n u al Inzilor,
la popoarele europene, unde îl găsim posterior scoborît la rolul de
semizeu, născut din mamă muritoare şi tată zeu, — spre a-şi putea
explică astfel oamenii de unde-i vine puterea, — deoarece noţiunea
cea veche despre încarnare s’a fost pierdut.

') ..Studii în folklor“ de Aut. voi. 1. pag. 253.
2) Ceauşan „Superstiţiile“ pag. 185.