Page 135 - 1929-n1
P. 135

l:U                 E L E N A   N IC U L IŢ Ă   V O R O N C A

                     Zeul  V iş n u se încarna din când în când venind în lume pentru
                 a  pedepsi  pe  cei  răi.  Astfel  se  născu  el  într’o  familie  princiară
                 ca  C rişn a .  Unchiul  său  regele  C a n s,  pentruca  să  nu-i  ia  domnia,
                 puse de omorî pe toţi copiii mici,  doar l-ar omorî şi  pe  el.  Părinţii
                 lui îl scapă,  ducându-1  la  G o cu l,  la nişte rude,  la  ţară,  unde îl lasă
                 să  crească  între  văcari1).  C a n s  trimite un  şarpe  pentru  a-1  muşcă,
                 pe care copilul îl omoară întocmai  ca  şi  H e ra c le s pe şarpele trimis
                 de  H e ra .  Altădată  trimise  o  diavoloaică  să-i  dea  de  supt,  pentru
                 a-1 otrăvi. El însă o muşcă de piept, încât ea muri. In miturile euro­
                 pene  H e ra  îi  dădu  de  supt  îndemnată  de  A te n a   ca  să  capete  ne­
                 murirea,  iar  el  trage  aşâ  de  tare,  încât  lăsând  pieptul  din  gură
                 laptele  împroaşcă  cerul,  făcându-se  C alea  la p telu i.  Tot  cu  ocazia
                 naşterii  lui  Heracles  se  făcu  pe  lume  nevăstuica  dintr’o  femee.
                     Fiind flăcău,  C rişn a îşi luă scoica sacră, ce o purtă întotdeauna
                 şi merse la râul Iu m n a , unde se află şarpele cu o mie de capete, ce
                 ameninţă  populaţia,  cu  gândul  să-l  omoare.  Bătu  din  palme,  cu
                 scoica, pentru  a-1 scoate afară, la care sunet şarpele eşi.  înconjură
                 pe  C rişn a ,  dar  când  acesta  îi  puse  p icio ru l  p e   ca p,  pentru  a-1
                 zdrobi,  şarpele  îl  recunoscu  cine  e,  rugându-1  să-i  lase  vieaţa.
                 Spuse  că  s a  ascuns  în  râu  de  frica  pasării  lui  V iş n u ,  un  vultur
                 numit  G u ru d ,  pe  care-1  călăriâ  V iş n u  când  voia  să  meargă  prin
                 aer  (Pajurele  noastre).  C rişn a  îi  puse  palma  pe  cap  ca  semn  că
                 atât el  cât şi  tot neamul lui  să fie  scutit de a fi  mâncat de pasăre.
                 — lăsându-i vieaţa. dar îi porunci să meargă cu toţi ai lui în tartar.
                     Puterea  lui  asupra  şerpilor  ca  S f.  A le x i  a  rămas  însă  în  cre­
                 dinţele  poporului  până  astăzi,  precum  şi  aceea  a  lui  S f.  G h e o rg h e
                 ca isbăvitor la vaci,  transmisă lui  H era c le s  dela  vă ca ru l  d in   G o cu l.
                 (Şi Domnul H r is to s e născut între vite — şi H e ra c le s a fost crescut
                 la vite, precum şi cei doi fii romani ai lui Mart).
                   H r is to s   ce  ne  aduce  botezul  este  identificat  cu  Crişna  care  de
                 asemeni  a  fost botezat.  C rişn a  a primit botezul odată cu  Z e n e a r u l,
                 un cordon sfinţit ce se punea de pe umărul stâng peste spate şi piept,
                 la  intrarea  în  casta  braminilor 2).  El  intră  deodată  cu  fratele  său
                 când erau  flăcăi.  Mai  întâi  au  fost  c u fu n d a ţi,  cu  to a te  cerem o n iile,
                 în  apă  s fin ţită ,  apoi  li  sa  pus  Z e n e a r u l,  cu  această  ocazie  distri-
                 buindu-se  pe  la  oameni  vite  şi  bani.


                      ')  Mythologie  des  Indous,  voi.  I  pag.  414.
                      -)  Mythologie  des  Indous,  colonel  Polier  pag.  500  voi.  I.
   130   131   132   133   134   135   136   137   138   139   140