Page 139 - 1929-n1

E L E N A N IC U L IŢ Ă V O R O N C A
1 3 8
însurase după plăcerea sa, şi că de atunci e obiceiul de a întreba
m irii la c u n u n ie d e se plac.
Intr’o variantă se întâlneşte pe drum cu un cioban şi îşi
schimă hainele. Mergând la mănăstire, arhimandritul îl trimite să
pască oile. Un berbec tot veniâ la el şi A le x i tot îl alungă, in cele
din urmă însă văzu că are în lână un [lu er. Cum îl puse la gură
toate începură a juca: oile, buruienile, pomii, pietrele, ba şi un
călugăr foarte bătrân ce se băgase sub pământ ca să se chinu-
ească. Văzând aşa A le x i se duse la arhimandrit de-i spuse întâm­
plarea. iar acesta îl făcu călugăr. Dar având în jurul corpului său
o aţă de cămilă care îi făcuse răni, călugării nu-1 puteau suferi,
iar e! se aruncă într'o fântână secată. L-au scos şi au vrut să-l
tămăduească, el însă a fugit la tatăl său şi s’a pus pe g u n o i. I-au
dat o cămăruţă în apropiere. La moarte se întâmplară aceleaşi pe­
ripeţii. Pe H e rc u le s M u s a n u m 1) îl învăţase a cântă din liră cân­
tăreţul L in u s, pe care H e ra c le s lovindu-1 cu lira îl omorî. C rişn a
când cântă din fluer toate din natură îl ascultau* 2). Ca ..P â n ea
v ite a zu l'4 o altă emanaţiune a lui H era c le s, acesta când cântă din
fluerul său de doage din vârful P e tro su lu i se auziâ până în C ojoci,
unde flăcăii învârtiau ca acele3).
A le x i se mai numeşte şi „cel cald“ fiindcă D ~ zeu l-a dăruit
cu că ld u ră pentru credinţa lui. De ziua lui se desgheaţă pământul
şi se deschide pentru arătură, precum şi pentru eşirea tuturor
jigăniilor ce au petrecut în sânul pământului.
Românii îl serbează cu mare cinste ca să nu le sângere vitele.
pentruca să nu le muşte şerpii, h elg ele , şi să nu le sfârtice dihăniile.
Pentru ca să nu-i muşte şi pe oameni şerp ii şi să nu-i supere gân-
găniile ce în această zi se desmorţesc şi es din pământ. In această
zi nu se umblă cu acul, cu foarfecele, cu fusul, pieptenele, coasă,
sapă, furcă.
Nu se lucrează la cânepă, nu pun mâna pe nimic ce are tormă
lungăreaţă sau rotundă. Nu pronunţă nimeni în casă cuvântul
şarpe, ci îl numesc cu alte epitete: domn, doamnă. (Broaştelor le
zic iepe). In ziua aceasta se scot şi albinele.
F, bine a prinde atunci p eşte, căci în acea zi se sbat în apă,
întâia dată şi ai noroc la prins tot anul. Atunci încep a cântă broa-

’) Myt. des Ind. Pollier, pag- 439, 449 voi I.
2) Preller Rom. Myt. voi. II pag. 298.
3) Vezi revista Ion Creangă, anul V Nr. 3.