Page 14 - 1929-n1

LUMEA PRIN CARE AM TRECUT
13
la Viena. Ei au făcut lungul drum pe jos, căci în gândul lor
la împăratul, nici călare, nici în trăsură nu se merge.
Aflând-o aceasta, împăratul, atunci tânăr, i-a primit cu
multă bunăvoinţă.
I s’au plâns de neîncetatele certuri din satul lor şi l-au
rugat, ca de dragul bunei păci să încuviinţeze, ca la Şiria
să fie în viitor două administraţiuni comunale, cum sunt
şi două biserici şi două şcoli: una pentru Români, iar alta
pentru toţi ceilalţi împreună.
Deşi Românii şi ceilalţi îşi aveau atât casele, cât şi
celelalte averi nemişcătoare una peste alta şi averile comu­
nale nu puteau să fie împărţite împăratul a rânduit să se
ţie seamă de dorinţa Românilor, şi la Şiria ne-am pomenit
cu două primării, ceeace era foarte bine, căci oamenii trăiau
în pace şi ’n bună înţelegere.
După încheerea pactului dualist, guvernul ungar a luat
dispoziţiunea. ca să se stabilească iar la Şiria o singură
administraţiune comunală. In curând însă iar au fost înfiinţate
cele două primării, căci aşa purtau sătenii mai uşor şi mai
bine grijă de treburile lor, fie comune, fie comunale.
Se vor mai fi certat din când în când Românii între
dânşii, dar cu Şvabii şi cu Maghiarii nu se mai certau.
Abia dar târziu de tot, cu câţiva ani mai înainte de a fi
isbucnit răsboiul aşa zis mondial, a făcut guvernul ungar
unirea definitivă a administraţiunii comunale la Şiria.
Eu mi-am petrecut şi copilăria, şi anii tinereţelor în
vecinătatea primăriei maghiare, deşi noi cu toate ale noastre
ne ţineam de primăria românească.
Stând mai târziu de vorbă cu mine însumi, mi-am dat
adeseori silinţa de a mă dumiri asupra obârşiei, din care
porneşte acest principiu al despărţirii cetăţenilor după naţio­
nalităţi. Mi se părea că el e un fel de plăsmuire a Mitropoli­
tului Andreiu, care atât de mult a ostenit pentru ca să pună
capăt luptelor dintre Români şi Sârbi prin aşa zisa despăr­
ţire ierarhică, şi care în toate memoriile adresate împăra­
tului, a stăruit ca şi ’n alte afaceri culturale să se facă
asemenea despărţiri.
încetul cu încetul am fost însă covârşit de gândul, că
mai presus de toate înţeleptul Arhiereu a stăruit în toate