Page 140 - 1929-n1
P. 140

S F .  A L L X I,  O M U L   L U I  D U M N E Z E U
                                                                     139
          stele.  Tot  în  această  zi  se  îndătinează  a  cu ră ţi  p o m e te le   d e   o m izi.
          M ă tu r ă  grădina,  ograda,  şi fac  un  fo c   m a re cu  găteje, potloage,  să
          se  afume  grădina.  (Potloagele  reprezintă  pielea  animalelor  de
          sacrificiu).  Pun  în  foc  şi  poame  sfinţite  dela  ziu a   C ru cii,  (când
          intră  şerpii  în  pământ).  Iau  foc  şi  înconjoară  pomii.
               In Roşa, lângă Cernăuţi pun sfinţituri dela Paşti: crucea paştei.
          coji de ouă roşi, simbolizând sacrificiul lui Hristos, tămâie  şi afumă
          jur împrejur hotarul să nu se apropie nici o jivină. Focul reprezintă
          soarele.  Cine e  fricos să sară peste acel  foc.
               Tot  astfel  în valea  Someşului,  pun  într'o  oală  foc  cu de  toate
          şi  afumă  să  depărteze  strigoi  şi  alte  bestii.
               M a ria n  ne  mai  spune  că  pun  b u su io c,  tă m âie,  să m â n ţă   d e  câ ­
          n ep ă ,  (cari  toate  reprezintă botezul),  sau  afumă  numai cu o p etică
          aprinsă,  înconjurând  casa de  trei ori  şi  toată livada în credinţa că
          nici  una  din  gujuliile  stricăcioase  nu  se  încumetă  a  trece  peste
          acest  cerc1).
               Ca  g e n iu   al  a g ricu ltu rii  cum  eră  el  la  R o m a n i  îl  găsim  şi  în
          următoarea credinţă,  care  însă  ţine  de  mitologia  E g ip tu lu i.  M a ria n
          scrie: ,.Unii oameni prind în ziua de S f.  A le x i un cărăbu ş, îl străpung
          cu  un ac şi îl pun  într’un  par.  Dacă nu  piere cărăbuşul atunci cred
          ei  că  anul  nu  va  fi  mănos,  dacă  însă  piere,  atunci  cred  că  va  fi
          mănos“ 2).
               Ca  culegător  al  merelor  H e sp e rid e ,  H e rc u le s  se  îngrijeşte  de
          rodirea  p o m ilo r,  precum  şi  în  calitatea  de  geniu  al  câmpurilor  la
          Romani.  Deasemenea  îl  găsim  şi  ca  curăţitor  şi  m ă tu ră to r  al  g u  ■
          n o a elo r  lui  A u g ia s .
               O altă trăsătură ca zeu roman e şi următoarea:  începând dela
          I  Mart.  în  R o m a  aveau  loc  jo c u rile   să lilo r  prin  oraş,  făcând  un
          sgomot  asurzitor  cu  sc u tu rile  lor  de  metal,  lovite  prin  nişte  lănci
          mici de metal, în credinţă că astfel curăţă oraşul de toate relele.
               E sc u tu l care a  fost dat din  cer în mijlocul tunetelor,  de cătră
          Joe  lui  N u m a .  ca  să-i  apere  de  rău,  după  care  scut  el  făcând  12
          la  fel,  prin  sgomotul  lor  curăţau  luna  cea  dintâi  a  anului  de  rele:
          lărmuind,  cântând  şi  dănţuind.
               Mitologii  cred  că  scutul  acesta  reprezintă  discul  lunei.  La noi
          se  crede  că  de  lună  nouă  ies  toate  spiritele  cele  rele,  deaceea  fac

               •)  Marian  Sârb  la  Români,  pag.  203  voi.  11.
               '■)  Marian,  ibidem  pag.  201.
   135   136   137   138   139   140   141   142   143   144   145