Page 141 - 1929-n1

140 E L E N A N IC U L IŢ Ă V O R O N C A
aghiazmă, mai crezându-se că la cea dintâi slujbă în biserică
când su n ă clo p o tu l toate pier. Intunerecul şi cu muţenia ţin de
moarte, e de trebuinţă glasul vieţii, care să cheme lumina repre­
zentată prin vuetul tunetului. Deaceea cocoşul care alungă întu-
nerecul eră pasărea lui Mart, zeu vechi solar.
Şi fiindcă sălii îşi exercitau meseria în M a r te , acesta e desigur
motivul pentru care şi A le x i îşi are sărbătoarea în acest timp.
Credinţele noastre spun că drept la miezul nopţii, când e
puterea întunerecului, în cer îngerii dânţuesc. Atunci îngerii toacă
şi auzind cocoşii, cântă şi aici, alungând spiritele rele de pe pământ.
Deaceea la mănăstiri fac pe la miezul nopţii utrenia. Se vede le­
gătura dintre toaca îngerilor şi a sălilor romani. Afară de M a r te ,
în T ib u r 1) şi H e ra c le s îşi aveâ sălii lui. Despre sgomotul ce
ţineâ de cultul său găsim urme la poporul nostru în riturile ce le
fac în ziua de S f. A le x i. Am văzut că la moartea lui clo p o tele sunau
singure. Să ne amintim că şi V iş n u aveâ scoica, prin care fă cea
sg o m o t, chemând şarpele.
La noi în ziua de S f. A le x i (ne servim de M a r ia n ), după
ce au dat foc la gunoaie, înconjoară de trei ori casa p o c n in d ne­
contenit în fierul plugului, în cusutură şi otic fă c â n d să iasă un
s u n e t dintr ansele * 2 *). (Toate aceste instrumente ale culturii sunt
un preservativ în contra sp iritelo r în tu n e r ic u lu i). După aceea scor­
monesc cu fierele la rădăcina fiecărui pom şi-l sgârie, ca să ro­
dească. Sau unele femei când se zăreşte de zi, iau un clo p o ţel,
bucăţi de fier, lanţuri şi ză n g ă n in d înconjoară de trei ori casa. Cât
de departe a ajuns sgomotul acesta, atât de departe să rămâe ji­
vinele de casă. Iau tămâie sfinţită şi enipere (lat. Pirus Mughus),
ungând ferestrele şi uşile ca să nu se, apropie strigoii şi bestiile
de casa lor.
Tot ca săli ai lui H e ra c le s trebuie să-i recunoaştem la sărbă­
toarea lui S f. G h e o rg h e şi pe aceştia ce-i găsim în Transilvania8).
„Tineretul din Transilvania îşi face în seara dinspre Sf.
Gheorghe, buciume şi fluiere din coji de răchită şi de alun şi cu
acelea părândează satul făcând larmă în contra strigoaicelor. Ro­
mânii din Banat cari au vaci mulgătoare scot în 21 Aprilie seara,
ţevile dela cazanele de aramă şi peste noapte suflă în ele sau

') Preller, ibidem, pag. 285.
2) Marian, ibidem. pag. 204, 205, 206
s) Marian, pag. 210 voi. III.