Page 142 - 1929-n1

S F . A L E X I. O M U L L U I D U M N E Z E U U I

în buciumuri mari, astfel fac un urlet aşa grozav de răsună satul
şi câmpul şi după urlet zic: „cât ^e aude sunetul acesta, ba şi mai
departe, să rămâie stalele de vitele mele şi mama lor".
Aşâ vor fi zis şi la Romani sălii. Acelaş lucru fac şi a doua
seară.
Am spus că sgomotul ce fac co lin d ă to rii la a n u l no u este sg o -
m o tu l să lilo r ce se făceâ la anul nou roman. Sgomotul ce se face
d e A le x i ca şi sărbătoarea lui din Mart va fi corespunzând sg o -
m o tu lu i sălilor din această lună, împreunată cu a m b a rva lia , când
se sfinţiâ şi se înconjură câmpul, dupăcum observă despre cere­
moniile câmpului, în scrierea sa, S im io n M a n g in c a 1), fiind aci ame­
stecat şi Heracles pe cât se vede, ca zeu agrar.
La noi se spune că S f. G h e o rg h e d e s c h id e cu cheia p ă m â n tu l
şi face primăvara, iar toamna în c h id e p ă m â n tu l. Atunci S f. D u ­
m itru d e sc h id e cu ch eia iarna şi dă drumul gerului .având amân­
două chei ale anului. (J u p ite r şi cu fiul său H e r c u le s ) .
In mitologia indică găsim că V iş n u acordând o favoare unui
devotat a său îi zise: „Noi trei suntem una. Iţi voiu fi totdeauna
aproape. Când va fi cald îţi voiu fi eu, când va fi fr ig B irm a : iar
când va veni s e zo n u l plaios, S iv a" ) . Iată dece şi S f. A le x i e cel
cald: Zeu solar la popoarele posterioare, — sau însuşi V iş n u va fi
fost un atare, deşi nu intră în sistemul braman. La posteriori am
putea traduce pe H e ra c le s ca zeu al verei. pe h ip erb o reu l A p o lo ,
zeu al iern ei şi pe B a ch ca zeu al u n ită ţii, totdeauna beat ca şi Siva.
Tot de S f. A le x i ţine şi povestea co co stâ rcu lu i.
Un om numit A le x a a fost trimis de D-zeu să arunce o lădiţă
în mare, dar să nu se uite într’însa. El însă a deschis-o şi fiind
plină de şerpi şi alte gângănii s au împrăştiat înapoi pe lume,
căci D -z e u le strânsese şi voia să le nimicească. Spre pedeapsă
l-a făcut cocostârc până va strânge înapoi toate gângâniile. In o
variantă culeasă în M ih a lc e a de mine, fe m e e a omului este aceea
căreea îi dăduse D-zeu un sac, şi care deschide sacul — eră o
ţărancă — pentru care neascultare D-zeu i-a prefăcut în o pereche
de cocostârci. „Şi să te uiţi D-ta, de departe parcă-s nişte ţărani,
în cămăşi albe şi cu suman şi catrinţă", (aripele negre).

‘) Sim. Mangnica, calendar anul 1882
4 Myt. des Indous. voi. I pag. 279.