Page 143 - 1929-n1
P. 143

142                  E I .E .\A   N IC U L IŢ Ă   V O R O N C A


                    Cocostârcul  care  reprezintă  pasărea  lui  V iş n u   G u r u d  la  In zi,
               ce  se  hrăniâ  culegând  şerpi, -vedem  că  la  popoarele  coborâtoare
               de  prin  A s ia   m ică  şi  E u ro p a ,  a  luat o  altă  întorsătură,  influenţată
               de  dualism  şi  mai  cu  seamă  de  m o n o te ism ,  unde  femeea  e  pricina
               a  toate  relele.  In  aceasta  recunoaştem  totodată  şi  aversiunea  lui
               H e ra c le s  a su p ra   fe m e e i.
                    La Greci P a n d o ra este cea dintâi femee, care a împrăştiat toate
               relele pe lume.
                    P a n d o ra  eră  femeea  titanului  E p im e te u ,  dăruită  acestuia  de
               Z e u s .  S ar  păreâ  că  m o n o te ism u l  eră  o  religie  tita n ică  cu  S a tu rn
               în  frunte,  care  e  recunoscut  ca  Ie h o v a ,  rămânând  în  locul  său,
               apoi  Z e u s ,  care  la  început  trebuie  să  fi  fost  un  D -z e u   m o n o teist.
               H e ra c le s  ce  se  luptă  în  O lim p ia  cu  tatăl  său  Z e u s ,  e  Iacob  ce  se
               luptă  cu  Savaot,  dupăcum  ne  spune  mitograful  Nork1).  (El
               vede în  şa n u rile  lui  A v r a m   raiul  lu i  B r a m a 2).
                    Astfel că H e ra c le s cu  Z e u s vin  direct  din  Asia mică împreună
               în  Europa  —  prin  insula  C re ta  dupăcum  este  şi  constatat  că
               religia  lui  S a tu r n  a  fost  adusă  în  C reta  de  F en icen i.
                   Z e u s ca  fiu  a  lui  S a tu r n  abiâ în  G recia  şi-a asociat  coregenţii
               săi  de  12;  întocmai  ca  H ris to s  apostolii.
                    Iar dacă observăm raportul finului faţă de zeul suprem — He­
               racles  ar  corespunde  unui  alt  Hristos  păgân.
                    In  legendele  noastre  epice,  îl  avem  la  „ C erd a cu l  lu i  N o v a c "
               pe N o v a c bătrânul care se bate cu  feciorul său — „ vo inic  să ra c ".
                    La  G e rm a n i,  cari  sunt şi  ei  D a ci  ca  şi  noi  este  Hildebrand ce
               se  bate  cu  tatăl  său  H a d u b ra n d .
                    La ce rd a c u l lu i N o v a c pe când acesta şedeâ la masă cu frate-său
               B a la b a n ,  afară,  un  vo in ic  să ra c  strigă  de  trei  zile:

                            L a   m u n te le   sec
                            U n d e   vo in icii  se 'n tre c
                            Că  de-ar veni  cineva
                            Cu  dânsul  să  se  lovească
                            Inima  să-şi  isbândească...
                    Merge  Balaban  să  se  bată  cu  el  şi:
                            „Voinic  sărac  când  l-a  trântit
                            Ceas  de  moarte  l-a  găsit“.

                    ’)  Biblische  Mythologie  V.  I  p.  69.
                    2)  Se  poate  constatä  aceasta  din  folklor.
   138   139   140   141   142   143   144   145   146   147   148