Page 145 - 1929-n1
P. 145

144                 E L E N A   N IC U L IŢ Ă   V O R O N C A

               nu  aflăm  nici  urmă  de  asemenea  antagonism.  Recunoaştem  deci
               cum  Heracles  dela  început vine cu  monoteismul  în  Europa.
                   Iată  încă  o  poveste  despre  Sf.  Alexi  unde  femeea  este  capul
               răutăţilor,  culeasă  în  Mihalcea  de  subsemnata.
                   O  dau precum am auzit-o:
                   A  fost.  pe  când  umblă  D -z e u  pe  pământ,  un  om  şi  o  femee.
               D -z e u  s’a  abătut  la  ei  tocmai  în  sâmbăta  P a şte lo r  când  făceâ  ea
               p a scă .  Omul  l-a  primit  în  casă,  dar  femeea  cum  l-a  văzut  a  cerut
               lui  bărbatu-său  că  să-l  alunge,  spre  a  nu  vedea  pe  felegosul  cela
               în  casa lor,  că  nu-i vor ticni  Paştele...  Omul însă  eră  mai  milos şi
               a zis că nu-1 lasă  Doamne fereşte, că vrea să mănânce cu el pască.
               A  mers de i-a  căutat  o  cămaşă  şi  l-a îmbrăcat  luându-1  cu  dânsul
               la  înviere.  Cum  au  intrat,  biserica  s'a  luminat  aşâ  de  tare,  încât
               nu  le mai  trebuiâ  lumânări.  Tot  poporul  s'a  minunat.  Până  şi  cu­
              sătura  cu  găurele  dela  cămaşă  se  vedea  prin  lumina  dela  trupul
               lui.  Preotul  a  venit  de  i-a  sărutat  picioarele  şi  împreună  cu  toţi
              oamenii au pus p a şte le înaintea lui D -z e u . Apoi când au eşit D -z e u
              s'a  dus  iarăş  cu  A le x i  spre  casă.  Dar  n'a  apucat  a  intră  înăuntru
              căci  femeea cum  l-a văzut  de departe a  început  a strigă că nu va

              mânca cu dânsul  pa sca! Omul a intrat şi a dus în casă  toată  pasca
              dată de oameni şi a început s'o roage pe  femee să se molcomească,
              ea  însă  dintre  a  ei  nu  se  lăsă!  Atunci  D -z e u  a  strigat  „ A le x a !" ,
               deşi  nu  eră acesta numele omului;  dar i l-a  dat atunci  D -z e u — şi
              omul  a  ieşit.  D -z e u  a  întins  palma:  ,,Sui  aici  pe  palmă  şi  hai  cu
              mine!". A le x i s’a suit. „Iar tu, i-a zis D -z e u   fe m e e i, n'ai mâncat încă
              p a scă şi nici nu  vei mânca“!  S'a  ridicat în sus şi a sburat. Trecând
              deasupra  unor  stânci  a  văzut  un  drac  afară.  ,,Du-te  şi  ia  pe
               femeea  omului  ăstuia"  i-a  zis  D -z e u .  Dracul  a  fost  într’o  clipă
              acolo  de  a  umflat-o.  D -z e u  l-a  dus  pe  om  în  cer  să  facă  P a şte le.
              căci aşâ i-a fost dorinţa.  A stat acolo trei zile, apoi  D-zeu l-a  luat
              pe  palmă  şi  l-a  dus  acasă.
                   Trecând pe la iad, omul aude ţipetele femeei lui, care îl văzuse.
              D -z e u  i-a  dat o basma roşie de care să se prindă ca să  poată ieşi.
               Ea  însă  fiind  rea  şi  bătând  sufletele  cari  s’au  fost  prins  şi  ele  de
              basma,  s’a  prăbuşit  cu  totul  în  fundul  iadului.
                   A le x i venind  acasă,  găsi  un  p o m ă t  fru m o s  încărcat  cu  p o a m e.
              în  grădina  lui,  căci el  şezuse  tre i  a n i în  cer.
   140   141   142   143   144   145   146   147   148   149   150