Page 146 - 1929-n1
P. 146

S F .  A L E X I.  O M U L   L U I  D U M N E Z E U  145

              Până atunci nu  erau  p o a m e  p e   lu m e, abia atunci le-a dat D-zeu
         oamenilor ca să aibă ce  d a   d e   p o m a n ă ,  dela  A le x i, care l-a ospătat
         pe D -z e u .  „De-acum nu mai ai ce face aici. Hai înapoi în cer!“.  L -a
         lu a t  şi  l-a   d u s  la  cer.
              Şi asta-i povestea pentru care se zice:  „ A le x a   o m u l  lui  D - z e u " .
                        (Auzită dela Constantin Olonic din Mihalcea).

              Aici  omul  îşi  capătă  numirea  de  A le x i  dela  însuşi  D -z e u  şi  e
         luat în cer aşâ precum şi H e ra c le s a  fost luat după moarte. Femeea
         vinovată  de  toate  sufletele  ce  se  prăpădesc,  e  femeea  lui.  Sărbă­
         toarea de  aici  a  P a ste lo r corespunde sărbătorilor  lui  Mart.  Tot în
         Mart se făceau şi  la Greci focuri în amintirea focului ce l-a mistuit
         pe  Heracles.  Reprezintă  însă  puterea  focului  şolar.
              In  altă  variantă  se  spune  că  un  om,  tot  de  P a şti,  nu  mânca
         până nu-i veniâ un oaspe şi  fu luat de D -z e u în cer. I se trimise un
         cal  alb  să-l  ducă.  Acolo  văzu  mese  încărcate.  întrebând  ale  cui
         sunt,  i  se  spuse  că  ale  lui.
              Numai  mamă-sa  n'aveâ  nimic  căci  nu  dăduse  nimic  de  po­
         mană.  Când  s’a  întors  înapoi  n a  mai  cunoscut  locul,  erâ  alt  sat
         nou.  Pomana  aceasta  e  o  caracteristică  romană  a  lui  Heracles.
              In  o  variantă,  omul  stând  3  zile  în  cer,  şi  venind  înapoi  nu
         găsi  nici  stejarul  care  se  află  lângă  casa  lui.  Cunoscu  numai  vra­
         bia  ce  se  scălda  în  colbul  stejarului,  aceasta  spunându-i  că  a
         şezut  300  ani  la  D-zeu.  Căci  dedemult  vrăbiile  trăiau  mai  mult
         decât stejarul — spune povestitorulx).
             In mitologia indică găsim  următoarele:  In  perioada  S a ty a -J u c .
         când  oamenii  trăiau  mult  şi  erau  mari,  uriaşi,  se  află  un  Rajah
         care  aveâ  o  fată  foarte  frumoasă.  îngrijit  de  soarta  ei  se  duse  la
         B ra m a  în  cer,  să  întrebe  când  se  va  mărită  ştiin d   că  so rţile  sta u
         scrise  in  cartea   lui.  B ra m a  îi  zise  că  B u lb a n d e r,  fratele  lui  C rişn a
         erâ  partea  ei.  Omul  stătu  încremenit  ştiind  că  până  la  venirea  lui
         C rişn a trebuie să treacă mii de ani, aceasta fiind cu totul în altă pe­
         rioadă  şi  anume  în  D w a p e a -J u c .  Venind  acasă  el  nu  mai  recu­
         noscu  locurile,  oamenii erau  mici.
             Totuşi  găsind  pe  fata  lui  uriaşă,  trebui  să  facă  pregătirile
         de  nuntă,  căci  mirele  aşteptă.  Singurul  inconvenient  erâ  că  mi­
         reasa  erâ  mai  mare  decât  mirele,  dar  s au  acomodat.

              >)  Datinele,  voi.  HI  pag.  394.
              99805.  —  Convorbiri  Literare  —  10
   141   142   143   144   145   146   147   148   149   150   151