Page 147 - 1929-n1

146 E L E N A N IC U L IŢ Ă V O R O N C A

In legenda bramică se mai găsesc calcule asupra perioadelor
de ani cari nu ne privesc 1). Ceeace ne interesează este că aceeaş
observare astronomică stă şi în legenda noastră. Apoi H e r a d e s
care în anticitate eră un zeu al ce ru lu i şi al ete ru lu i v e d e m că se
află şi el în combinaţia aceasta. Praznicele îl caracterizează bine,
deoarece şi la Romani se făceau în templul său.
La Inzi deasemenea praznicele erau în mare onoare.
C a lu l cel alb samănă a fi calul de sacrificiu indic.
Iată o legendă asupra m ă n ă stirii V o ro n a de lângă B o to şa n i, din
revistă Io n C re a n g ă 2). (Vorona se numeşte cioara, în limba slavă).
Intr’o vreme eră la mănăstire un călugăr fo a rte rău care avea vreo
40 de ani. Cum grijiâ el odată biserica, o cioară a intrat înăuntru.
El cu m ă tu ra după dânsa: hâş drace! C io a ra a sburat râzând afară
şi îndepărtându-se s'a pus într'un copac. El după dânsa. Şi a
ascultat cântecul ei 100 de ani. Când s’a trezit aşâ cum eră cu
m ă tu ra în mână, veni să intre în biserică să mântue de m ă tu ra t.
Când colo toţi erau la slu jb a învierii. Un călugăr bătrân auzise
de călugărul Inochentie C a lu l ce s’a fost prăpădit. Toţi călugării
cu arhimandritul în frunte, s’au pus la făcut rugăciuni cu aghiazmă
luminată şi când au mântuit şi el s’a risipit.
C io a ra de aice stă în legătură cu co rb u l lui A p o lo n , care avea
oracol, după cum am spus, şi care la A p o lo n proveniâ din cultul
lui B ra tn a, scriito ru l ve d elo r ce se preface în corb. Asupra lui
A p o lo n ca soare a trecut toată combinaţia zeului indic ca profet şi
inspirator.
Dar şi H e ra c le s avea parte cu A p o lo n la oracol. In legenda de
faţă îl găsim pe H e ra c le s ţinând atât de tagma călugărilor bramini
cât şi de o ra co lu l lu i A p o lo n cu cioara. Că a trecut pe la Greci
îl recunoaştem şi după m ă tu ră .
Ziua de paşti reprezintă puterea soarelui. Suta de ani, un
ciclu de ani solari. Răutatea lui e deasemenea caracteristică.
Cu legendele noastre ne aflăm la răscrucea acelui timp inter­
mediar, când s’a făcut trecerea din c u ltu l in d ic la cel eu ro p ea n .
Religiunile vechi au fost foarte împlântate în sufletul poporului.
Vedem cum chiar mănăstirile noastre ţin până târziu de bramini,
păstrând episoade din străvechiul cult. Din multele ce le avem,

') M. des Indous voi. II p. 595.
2) Revista I. Creangă anul VI No. 4 de D. Gr. Furtună.