Page 150 - 1929-n1
P. 150

S F .  A L E X I,  O M l'L   L U I  D U M N E Z E U  149

                       Şi  n  pustie  locuieşte
                       Vrăjmaşul  mi-1  ispiteşte
                        Pe  la  miez  de  miez  de  noapte
                        Mi-1  ispiteşte  de  moarte
                        Şi  aşa mergând  pe cale
                        A cântat un vers de jale
                        Jelui-m'aş  muntelui
                        De  dorul  părintelui
                        Jelui-m'aş  câmpului
                        Câmpu-i  mare,  loc  întins
                        De nu pot merge  de  plâns
                        Şi  câmpu-i  cu  rourele
                        De  dor  dela  sui’orele
                        Câmpu-i  plin  de  peliniţă
                        Cu  dor  dela  măiculiţă
                        Jelui-m’aş  cerbului
                        Cerbu-mi  este fiară mută
                        N are  glas  ca  să-i  răspundă.

               Colinda  aceasta  e  o variantă depărtată a  colindei din opul lui
           M a ria n ,  având  atât  episodul  cu  ispită,  cât  şi  intercalarea  populară
           ..Jelui-m’aş  codrului ”.  E  însă  mai  originală  prin  intercalarea  ce r­
           b ului,  deoarece  B u d a  în  vieţile  lui  anterioare  a  fost  încarnat  şi
           în  cerb.
               O  trăsătură  importantă  caracteristică  pe care am  trecut-o ne­
           băgată  în  samă,  e  obiceiul  de  S f.  A le x i:  Când  îţi  va  da  cineva
           ,,Ziua  bună'”,  să  răspunzi  ,.P rin d   p eşte!"  —  şi  toată  ziua  să  ai
           cuvântul  „peşte"  în  gură,  căci  prinzi  tot  anul.
                Simbolul acesta ne aduce o nouă lumină. H e ra c le s ca zeu solar
           n'aveâ  de  a  face  cu  apa  şi  cu  peştele.  Din  contră  când  a  trecut
           oceanul  pentru a  merge  la  Hesperide,  P o se id o n  eră  să-l  înece...  Ci
           peştele  din  obiceiurile  de  Sf.  A le x i  ni-1  descopere  direct  pe  V işn u ,
           care  în  timpul  potopului  încarnându-se ca  peşte,  a  condus corabia
           lui  S a tia u ra ta .  legată de  un corn ce-1  avea în  frunte1).
                Prin  aceasta  putem  constată  că  filologul  Cari  Faubman2),  e
           greşit în  părerile  lui,  când  spune  despre  H e ra c le s  — pe  care  deja
           Grecii  îl  constată  a  fi  V iş n u ,  prin  faptul  că  gâtuise  ca  copil  şerpii.

                 ')  Mvthologie  des  Indous.  I  247.
                2)  Culturgeschichite,  Cari  Faulman  pag.  325.
   145   146   147   148   149   150   151   152   153   154   155