Page 153 - 1929-n1

VIRTUŢILE ROMÂNILOR

Teritoriul destul de întins şi populat, cunoscut acum
sub numele de „Regatul României“, a fost, multă vreme,
prea puţin cunoscut în Rusia. De aceea, credem necesar să
amintim cititorilor noştri, că acesta este situat între Dunăre,
Prut şi munţii Carpaţi şi se hotărniceşte la vest cu regiunea
Austro-semigradă, sau Transilvania, iar la nord cu Basara­
bia, adică cu Rusia. Ea se compune din două părţi distincte,
înrudite ca origine şi limbă, dar aproape întotdeauna vrăj­
maşe una alteia: Valahia şi Moldova. O parte a acesteia
din urmă, numită Basarabia, aparţine din 1813 Rusiei. Partea
de sud a acestei regiuni cuprinsă între Nistru şi „Valul
lui Traian“ este de altă origine şi a fost locuită de popoare
streine, neromâne. Aceasta a fost „Bugeacul“ până la 1807,
loc de aşezare pentru hoardele nomade ale Tătarilor Nogai.
Acesta se compune din actualul district al Achermanului, o
parte din distr. Tighinei şi alta a distr. Cahului din guber­
nia Basarabiei. Partea de vest a Basarabiei de pe Nistru
se chiemâ „Raiaua Hotinului“ şi aparţinea propriuzis Curţii
Sultanului, iar partea de sud, locuită de tătari sau Bugeacul
- aparţinea Porţii otomane numai din punctul de vedere
al suveranităţii, în realitate constituia până la sfârşitul
anilor 1770 apanajul sau „ceflikul“ hanilor din Crimeia.
Acesta era deci teritoriul, ce se numeşte azi România
şi pentru mulţi ruşi, prea puţin cunoscători ai istoriei Rusiei
de sud va fi interesant să se afle şi însemnătatea denumirii
de Moldova şi Valahia. După posibilităţi, ne vom sili să
lămurim noi această chestiune.
Turcii, cucerind în decursul veacului al XV şi XVI
întregul teritoriu al Imperiului bisantin, şi al Italiei în
Crimeea şi pe malul Mării de Azov, pe care ei îl numeau
Rum, adică Roma, au păstrat în câteva părţi ale imperiului
încă viu numele teribil pentru ei, al provinciei romane.
Astfel, Grecia propriuzisă au numit-o şi o numesc până în
ziua de azi Rum, oraşul Neapol din fosta Mare Napoli di
') „Z a piski Im peralorskavo Odpsskavo Obfcestva Isto riii D revnostei“,
III. XX. pp. 28—49, Odessa, 1897, („Analele societăţii imperiale de
istorie şi arheologie“...)
C om unicarea lui A. A. Skalkovski.