Page 155 - 1929-n1
P. 155

154                   V IR T U Ţ I L E   R O M Â N IL O R

                     Iar  în  epistola  a  doua  zice  că  barbarii  printre  cari
                l-au  trimis,  îl  consideră  pe  el  de  „barbar,"  căci nu cunoaşte
                nici  măcar  limba  locului.  „Barbarus  hic  ego  sum  quia  non
                intelligor  ulii“  (Ovid.  Trist.  ex.  Pont.  X.)  El  n’ar  fi  putut
                însă  spune  aceasta,  dacă  ar  fi locuit printre romani, printre
                compatrioţi  liberi sau  exilaţi.
                     Dar  mai  avem  două  documente  indiscutabile,  în  ce
                priveşte  elementele,  din care  se compune actuala populaţie a
                României.  Acestea  sunt  compoziţia  ei  etnografică, în raport
                cu  pământul  locuit  de  ea.  cât  şi  limba  ei.  In  această  din
                urmă  chestiune  avem  o  indicaţiune  destul  de  serioasă,  pe
                aceea a lui  H.  Hinkulov,  din  lucrarea sa — apărută în limba
                rusă  —  asupra  elementelor  limbei  române2).  Iată  ce  spune
                el  la  pagina  XII  din  prefaţă:
                     „In  general, din punct de vedere al  cantităţii  cuvintelor,
                cari  compun  limba  română,  am  putea  stabili  următoarea
                proporţie  aproximativă:  dela  4/io  până  la  6/,o  suni  cuvinte
                de  origine  latină,  circa  3/io  de  origine  slavă,  celelalte  sunt
                împrumutate în mare parte din următoarele limbi: maghiară,
                turcă  şi  greacă“.  Dar  despre  vechea  limbă  indigenă,  getică
                nu  se  spune  nimic,  deşi  sute  de  cuvinte  şi numiri din  limba
                moldoveană  evident  nu  aparţin  limbilor  amintite,  ci  an
                rădăcina  in  dialectul  autohton,  —  ca  însuşi numele  Basara­
                biei,  (poetul  Ovid,  în  Tristiile  sale,  numeşte  pe  barbarii
                cunoscuţi  de  el  „Bessi4).  A   te  pronunţa  în  momentul  de
                fa ţă   in  această  chestiune, este  insă foarte dificil  pentru că
                aşa  num ita  limbă din  cărţi a moldovenilor prezintă o aşa
                de  mare  varietate  de  diferitele  limbi  şi  dialecte,  încât
                orientarea  in  această  direcţiune  este  foarte  grea  şi  fără
                de  nici  un  folos.
                     Cu  mult  mai  important  pentru  etnograful  României
                este  cunoaşterea  numirilor  geografice a  localităţilor (asupra
                câtorva,  în  veacul  al  XVIII  există  documente  şi  hărţi).
                Astfel,  în  harta  Moldovei  din  1811,  editată  la  Viena  de  ab.
                H.  Herbert, după desenul inginerului rus Bour (1787—1796),
                găsim  numiri  curat  ruseşti sau  slove al  graniţelor naturale,


                     2)  Nacertanie  pravil  Valaşsko-M oldavskoi  grammatiki,  H.  Ilin-
                kulov.  Spb.,  1840.
   150   151   152   153   154   155   156   157   158   159   160