Page 156 - 1929-n1

A. A. SK AI.K OVSK I 155

şi anume: Bratuşni, Slobodi, Gluboko, Soloşci, Mladî, Cojuşi
Corostî, Lipoveţ, Vladîcino şi altele, în rând cu numirile
semi-româneşti şi semi-slavone: Valea Soloşci, Valea Dobri,
Valea Socoli şi curat latineşti: Fogli, Larghi. Galbeni, Galeţi.
Ridni. Şi aceasta se întâlneşte pas cu pas în districtele de
nord, adică în acelea pur moldoveneşti.
Dar sunt nume de graniţe naturale, râuri, văi şi prin
urmare aşezări omeneşti unde răsună numiri necunoscute
de noi, probabil de origine autohtonă indigenă, — probabil
rămase dela acei Geţi, Daci şi chiar Sciţi, după cari Ovid
şi ţara însăşi o numeşte solitudo Gaetarum. Astfel: Bal-
ciane, Col tune, Ilincul, Cuiceleia, Caţaleia etc.
Nu mai amintim de numirile tătare a localităţilor din
stepele Bugeacului, adică din partea meridională a guber­
niei Basarabiei, ca de pildă: Drucinj, Cimîşia, Abaclî, Sa-
dâclî, Tatar-Konciak, Acmanhit, Bairamceaşi altele, pentrucă
acestea s’au ivit abia în veacul al XV. sau XVI. adică
după cucerirea acestei regiuni a Rusiei meridionale de către
turci şi vasalii lor — tătarii din Crimea şi aceia ai lui
Nogai. Insuş numele celui mai mare oraş din Basarabia, —
Kişenev (Kişla-nev), adică aşezare nouă, este un amestec
tataro-latinesc,afară denumirea râuluiBîk, care este de ori­
gine slavă.
Dar să ne întoarcem la limba popoarelor române, în­
deosebi la cea slavonă. Limba slavonă (mai ales dialectul
bulgar) şi scrisul ei a avut o mare influenţă asupra locui­
torilor României din cauza următoarei împrejurări. II. Hin-
kalov zice, (1. XIV, „că alfabetul slavon a fost introdus în
limba scrisă moldovenească în veacul al XV, când, pe urma
străduinţelor mitropolitului Tetoktist pe lângă Alexandru
cel Bun, Domnul Moldovei, literile latine din cărţile biseri­
ceşti au fost schimbate cu cele slavone, pentrucă apoi înce­
tul cu încetul să se introducă şi folosirea limbei“. Deatunci,
cărţile bisericeşti, diplomele domneşti şi alte acte, mai bine
de două secole, au fost scrise şi tipărite, ba chiar şi slujba
religioasă s’a săvârşit, în limba slavilor, dela Dunăre (bulgară).
Să adougăm totuşi, că nu numai poporul României,
dar nici preoţimea (in cea mai mare parte) nu înţelegea
limba slavonă.