Page 157 - 1929-n1
P. 157

156                   V IR T U Ţ IL E   R O M Â N IL O R


                       Mai  departe  distinsul  autor  observă:  rN um ai  pe  vre­
                  mea  cnezatelor  ruseşti,  guvernul  nostru  şi-a  îndreptat
                  cu  o  îngrijită  atenţiune  privirea  asupra  instrucţiunii  po­
                  porului  şi  prin  urmare  a  introdus  şcoala,  a  editat  publi-
                  caţiuni  periodice,  a  dat  cuvintelor  im pulsul  instrucţiunii
                  naţionale
                       Ce  a  făcut  Rusia  sub  raport  politic,  adică  ce  a  făcut
                  guvernul  rus  spre  folosul  şi  desvoltarea  cnezatelor  române,
                  —  vom  vedea  mai  jos.
                       Predecesorii  regimentelor  din  Rusia sud-vestică:  Căză-
                 ■cimea,  Litva  şi  apoi  şi  Polonia,  au  avut,  în  veacul  al  XVI
                  şi  XVII.,  cu  stăpânii  cuceritori  ai  României  —  cu  turcii  şi
                  tătarii  multe,  foarte  multe  răsboaie.  Toata  istoria  acestor
                  două  secole  e  plină  de  diferite  evenimente,  mai  întotdeauna
                  păgubitoare  pentru  acest  ţinut  şi  pentru  duşman.  Este
                  îndeobşte  cunoscută  catastrofa  regelui  polon  Ioan  Albert
                  întâmplată  la  1498  în  pădurile  Bucovinei,  unde  aproape  în­
                  treaga  lui  armată  a  fost  distrusă  şi  unde  era  cât  p’aci  să
                  piară  şi  regele  însuş.  Că  Polonia n’a fost distrusă de Valahi,
                  Turci  şi  Tătari,  aceasta  se  datoreşte  excluziv, iernii  aspre
                  şi  rapide,  ce  a dat asupra  năvălitorilor.  Apoi  este  iarăş  cu­
                  noscut  că  toţi  cavalerii  —  adică  hatmanii  mai  mari  sau
                  mai  mici:  Koneţpolski,  Zamoiski,  Jolkievski  şi  alţii  şi-au
                  încercat  norocul  să  cucerească  pentru  Polonia,  sau  mai
                  bine  zis  pentru  sine,  Moldova.  Toate  aceste  incursiuni  s’au
                  dovedit  a  fi  când  fără  folos, când funeste, pentru năvălitori:
                  Cn.  Visneveţki  a  pierit  în  chinuri  la  Constantinapol,  Jolki­
                  evski  a  fost  omorît  sub  Ţeţera  în  Basarabia.
                       Rusia  ca  ţară  nelimitrofă  a  păşit  pe  acest  drum,
                  bine  înţeles,  mai  târziu  decât  aceştia.
                       Toată lumea  deasemenea  ştie, că primii  paşi  răsboinici
                  ai  noştri  în  acest  ţinut  au  fost  penibili  pentru  noi,  deşi  i-a
                  condus  nemuritorul  monarch  Petru cel Mare.  Vorbim  aci de
                  aşa  numitul  marş  asupra  Prutului  (pohod),  întreprins  în
                  urma îndemnului emirului turc — cneazul  Cantemir, voevodul
                  Moldovei, şi a promisiunei  unei cooperări  din  partea acestuia
                  mai  ales  în  procurarea  de  provizii — fireşte pe bani.  Despre
                  un  ajutor  militar  al  Moldovenilor  nici vorbă n’a  fost.  Dar şi
                  celelalte  promisiuni  au  sburat  ca  fumul,  când  armata  rusă
   152   153   154   155   156   157   158   159   160   161   162