Page 16 - 1929-n1

LUMEA PRIN CARE AM TRECUT 15

două bucăţi să fie mai mare, iar pe aceasta străinului s’o
dai, căci al tău îţi este mai apropiat şi din partea lui dai
ceeace e mai mult“.
Acestea şi multe altele de felul acestora, mama nici nu
le-a născocit din capul ei, nici de prin cărţi nu le-a scos,
ci le-a ’nvăţat de la lumea, în mijlocul căreia a crescut şi-şi
petrecea viaţa. Aşa gândiau şi simţiau Şirienii şi fără
îndoială tot ca dânşii toţi Românii cu mintea limpede.

6. O mare sărbătoare

Dupăce în Ardeal, preoţimea română a primit în frunte
cu Episcopul ei unirea cu biserica papală, partea cu desăvâr­
şire mare a credincioşilor români, stăruind în legea părin­
tească, a rămas fără de Episcop, deci şi fără de preoţi, iar
Românii din Ţara Ungurească şi cei din Banat au căzut
sub stăpânirea asupritoare a ierarhiei sârbeşti.
Abia po la începutul secolului XIX, în urma stăruinţelor
lui Moise Nicoară, a luat împăratul Francisc I dispoziţiunea,
ca la Arad să se înfiinţeze o şcoală pedagogică, aşa zisă
preparandie românească, şi în scaunul episcopesc să fie
ridicat un Român, însă tot sufragan al Patriarchului sârbesc
de la Carlovăţ.
In timpul copilăriei mele, Episcop al Aradului era Pro-
copie Ivacicovici, un Bănăţean, care nu vorbia bine româ­
neşte, dar era socotit Român, şi după moartea Mitropolitului
Andreiu a şi fost ridicat în scaunul archiepiscopesc din
Sibiu. Puţin timp în urmă, a trecut apoi în scaunul patri­
arhal din Carlovăţ.
Episcopul Aradului avea sub păstorirea lui şi Sârbi
atât la dreapta, cât şi mai ales la stânga Mureşului. Chiar
şi în Arad erau vreo cinci mii de Sârbi, care aveau o
biserică frumoasă şi bogat înzestrată de către Sava Tokolv.
Abia mai târziu, după despărţirea ierarhică, Sârbii au
trecut unii la dicesa Timişorii, alţii la dicesa Yârşeţului,
şi ’n dicesa Aradului au rămas numai Români.
Despărţirea nu era încă făcută şi eu eram şcolar ajuns
la ceaslov când a mers vestea, că Preasfinţia sa Episcopul
nostru are să facă la Şiria o aşa zisă vizitaţiune canonică.