Page 160 - 1929-n1
P. 160

A .  A .  S K A L K O V S K l      159

        dar  aliata  Rusiei  în  acest  răsboiu,  Austria,  văzând  că
        armatele  ei  pretutindeni  sunt  zdrobite  de  Turci,  a  profitat
        de  prilejul  bine  venit  al  morţii  împăratului  Iosif  II.  Oferind
        Turciei  pacea,  desconsiderând  succesele  militare  şi  cu  atât
        mai  mult  interesele  noastre  capitale  şi  lăsând  Rusia  să  se
        lupte  singură  cu  marea  şi  viguroasa  armată  otomană de pe
        atunci.  Austria  nu  putea  tolera  Rusiei, — gândul  întemeierii
        unui  stat  independent cu 6.000.000  locuitori la Gurile Dunării,
        după lege şi tradiţie aliaţii fireşti ai Rusiei, considera aceasta
        drept  o  primejdie  pentru  ea,  care  stătea  prea  puţin solid în
        mijlocul  Europei.  Râsboiul  a  continuat,  cum  se  ştie.
             Din  fericire,  atunci  ca  şi  acuma,  Rusiei  nu-i  lipseau
        oamenii,  deşi  pe  vremea  aceea  armata ei nu era  prea mare,
        căci abia fusese  organizată  după  modelul  lui  Friedrich  W.
        După Rumianţev,  în  anii  1790, fost  în  capul  ei  Kutuzov,  Po-
        temkin şi principalul nemuritor adevăratul viteaz rus Suvarov.
        Victoriile lor pe câmpul de luptă, luarea cu asalt a Ociakovului,
        lsmailului  şi  după  acestea  a  fortăreţelor  de  pe  Nistru,  au
        decis  de  campanie  şi  au  deschis  pentru  imperiu  viitorul
        politic  cel  mai  splendid.  Din  nefericire,  conform  tratatului
        dela Iaşi, din 29 Decembrie 1791, frontiera rusă la sud mergea
        până  la  Nistru.  Basarabia  până  în  anul  1812,  ca  parte inte­
        grantă  din  Moldova,  dimpreună  cu  ambele  principate, a fost
        restituită  Turciei.  Articolul  IV  din  acest  renumit  tratat
        glăsueşte:
             „Rusia  restitue  Turciei  Basarabia,  Bender,  Akerman,
        Kilia  şi  Moldova,  cu  condiţia,  ca  Turcia  să  poală  îndeplini
        toate  obligaţiunile  luate  asupra  sa  prin  tratatele  anterioare
        relativ  la  principatul  Moldovei“ ').
             Ga  întregire  la  cele  de  mai  sus, a intervenit  la  12  Sep­
        tembrie  1802  şi  următoarea  convenţie:
             „Domnii  Moldovei  şi  Valahiei  sunt  obligaţi să petreacă
        şapte  ani  în  dignitatea  lor,  socotiţi  din ziua  confirmării  lor.
        Înainte de a se fi împlinit  acest  termen,  Poarta nu are dreptul
        să-i  schimbe, afară dacă cumva aceştia se dedau la  vreo  vină
        evidentă  ori  la  acţiuni  ostile  sultanului.  Dacă  se  întâmplă

             ’)  Kratkoe  izlojenie  diplomaţii  Rossiiskavo dvora  soci.  M.  Kaida-
        nova  Spb.  1833,  st.  32—36.
   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165