Page 161 - 1929-n1

VIRTUŢILE ROMÂNILOR
160
una ca asta, atunci trimisul rus pe lângă Poartă va cerceta,
în comun cu funcţionarii Sultanului, fapta domnului şi dacă
într’adevăr l-ar găsi vinovat, va cere şi asentimentul Diva­
nului pentru înlocuirea lui“.
Această remarcabilă „convenţie“ a fost piatra unghiulară
a apărării politice şi prin urmare a desvoltării viitoare a
principatelor române semi-autonome.
Dar Rusia stătea în faţa unui nou răsboiu cu Turcia,
din cauza protectoratului rus arătat mai sus. După obiceiu,
turcii, instigaţi de guvernul francez, nu făcură prea multă
ceremonie — ca şi în 1850 şi 1870 de guvernul englez şi cel
austriac — şi călcară convenţia, înlocuind, fără asentimentul
Rusiei pe principii Moruzzi şi Ipsilante. Răsboiul s’a aprins
din nou pe apă şi uscat şi a durat aproape cinci ani, fără
considerare la bravurile lui Kutuzov, Seniavin, Kamenski
şi alţii. Acest războiu, purtat pe aceleaşi meleaguri şi pentru
aceleaşi chestiuni, a fost o grea sarcină pentru Rusia, pentru
că, trecând peste vizita dela Tilsit şi peste tratatul cu spaima
Europei, Napoleon I, Franţa a năvălit la 1812 cu armata sa
imensă, dimpreună cu trupele jumătate din Europa asupra
Rusiei. Turcii însă au căzut jertfă, bătuţi fiind pretutindeni,
iar rezultatul succeselor ruseşti a fost recucerirea Basarabiei,
a stepelor Bugeacului şi a Nogaiului şi întăriturile de pe Nistru
şi anume: Hotin, Bender şi Akerman.
Atunci Rusia a întărit toate tratatele privitoaie la
situaţiunea Moldovei şi Valahiei cu legi, cari au culminat
în evacuarea armatelor turceşti şi în înfiinţarea unei miliţii
proprii, naţionale. In chipul acesta, graţie vitejiei armatei
noastre, virtuţilor generalilor noştri şi drept vorbind şi
sforţărilor diplomaţilor noştri, s’a încheiat tratatul dela Bucure­
şti, atât de important pentru Rusia, şi pacea cu Turcii a durat
mai bine de 16 ani.
Iată totalul jertfelor şi sforţărilor Curţii Imperiale ruse
în decurs de mai bine de 50 de ani, făcute în folosul unui
ţinut senii-sălbatic, bogat dela natură, dar ale cărui popoare,
cu excepţia sfintelor adevăruri ale bisericii pravoslave alui
Hristos, au fost cufundate in intunerecul barbariei, gemând
nu numai sub jugul stăpânitorilor musulmani, dar şi subt
acela al propriei intelectualităţi, crescută in depravarea