Page 161 - 1929-n1
P. 161

VIRTUŢILE  ROMÂNILOR
                   160
                   una  ca  asta,  atunci  trimisul  rus  pe lângă  Poartă va cerceta,
                   în  comun  cu  funcţionarii  Sultanului,  fapta  domnului  şi dacă
                   într’adevăr  l-ar  găsi  vinovat,  va  cere şi  asentimentul  Diva­
                   nului  pentru  înlocuirea  lui“.
                        Această remarcabilă „convenţie“ a fost piatra unghiulară
                   a  apărării  politice  şi  prin  urmare  a  desvoltării  viitoare  a
                   principatelor  române  semi-autonome.
                        Dar  Rusia  stătea  în  faţa  unui  nou  răsboiu  cu  Turcia,
                   din cauza  protectoratului  rus  arătat  mai  sus.  După  obiceiu,
                   turcii,  instigaţi  de  guvernul  francez,  nu  făcură  prea  multă
                   ceremonie — ca  şi  în  1850  şi  1870  de  guvernul  englez  şi  cel
                   austriac — şi  călcară  convenţia,  înlocuind, fără asentimentul
                   Rusiei  pe  principii  Moruzzi  şi  Ipsilante.  Răsboiul  s’a aprins
                   din  nou  pe  apă  şi  uscat  şi  a  durat  aproape  cinci  ani,  fără
                   considerare  la  bravurile  lui  Kutuzov,  Seniavin,  Kamenski
                   şi  alţii.  Acest  războiu,  purtat  pe aceleaşi meleaguri şi pentru
                   aceleaşi  chestiuni, a fost o grea  sarcină  pentru  Rusia, pentru
                   că,  trecând  peste  vizita dela Tilsit şi peste  tratatul cu spaima
                   Europei,  Napoleon  I,  Franţa  a  năvălit  la  1812  cu  armata sa
                   imensă,  dimpreună  cu  trupele  jumătate  din  Europa  asupra
                   Rusiei.  Turcii  însă  au căzut  jertfă,  bătuţi  fiind  pretutindeni,
                   iar rezultatul succeselor  ruseşti a fost recucerirea  Basarabiei,
                   a stepelor Bugeacului şi a Nogaiului şi întăriturile de pe Nistru
                   şi  anume:  Hotin,  Bender  şi  Akerman.
                        Atunci  Rusia  a  întărit  toate  tratatele  privitoaie  la
                   situaţiunea  Moldovei  şi  Valahiei  cu  legi,  cari  au  culminat
                   în  evacuarea  armatelor  turceşti  şi  în  înfiinţarea unei miliţii
                   proprii,  naţionale.  In  chipul  acesta,  graţie  vitejiei  armatei
                   noastre,  virtuţilor  generalilor  noştri  şi  drept  vorbind  şi
                   sforţărilor diplomaţilor noştri, s’a încheiat tratatul dela Bucure­
                   şti, atât de important pentru Rusia, şi pacea cu Turcii a  durat
                   mai  bine  de  16  ani.
                        Iată  totalul jertfelor  şi  sforţărilor  Curţii  Imperiale ruse
                   în  decurs  de  mai  bine  de  50  de  ani,  făcute  în  folosul  unui
                   ţinut  senii-sălbatic, bogat dela natură, dar ale cărui popoare,
                   cu  excepţia  sfintelor  adevăruri  ale  bisericii  pravoslave  alui
                   Hristos,  au  fost  cufundate in intunerecul barbariei,  gemând
                   nu  numai  sub  jugul  stăpânitorilor  musulmani,  dar  şi  subt
                   acela  al  propriei  intelectualităţi,  crescută  in  depravarea
   156   157   158   159   160   161   162   163   164   165   166