Page 163 - 1929-n1

162 VIRTUŢILE ROMÂNILOR

„ Divanurile“ instituite de Rusia, sub conducerea unor oameni
de stat ca contele F. P. Palen, Kisseleff, au învins abuzul
acumulat de veacuri, brigandajul şi necredinţa sufletească.
Aceşti oameni de stat au contribuit (ceace şi eu personal
am auzit) ca omul simplu moldovean şi valah să aibă toate
elementele averii: iubirea de m uncă, virtuţi familiare, cre­
dinţă in Dumnezeu şi în biserica lui pravoslavă. Acest ţăran
era refractar, faţă de „instruire“, scrisul şi priceperea cărţilor,
— pe când clasele lui superioare, boerii şi bei-zadelele, deşi
crescuţi de profesori vienezi şi parisieni, dar mai ales de
profesoare (artiste, dansatoare, etc.) nu erau buni de nimic,
decât doar de intrigi şi depravări. Aceasta o remarcase şj
respectatul Hinkuloo cu 50 de ani mai înainte, în cartea sa
amintită de noi mai sus, spunând că, nobilimea moldoveană,
adică principii, boerii şi funcţionarii nu învăţau bucuros în
şcoalele întemeiate din iniţiativa şi sub protecţiunea guvernu­
lui rus în ambele principate. Până şi credinţele lor religioase
erau supuse unei serii de erezii, mai ales învăţăturii catolice
Au mai fost şi alte mari favoruri şi binefaceri de cari1
România s'a bucurat din partea Rusiei, atât de urgisită
astăzi.
Astfel, de pildă, m ii de emigranţi de toate categoriile,
nu numai că s’au refugiat din faţa turcilor, dar s’au şi
îmbogăţit pe meleagurile noastre. Am vorbit deja, în alt
loc, ce teritoriu întins —de refugiu —s’a deschis în anii
1740—1760 în stepele mănoase ale Rusiei noui şi massa
compusă din cei chemaţi şi de bunăvoie veniţi aci, mai
ales dintre cei de religie provoslavă.
Mai întâi s’a format dintrânşii detaşamente militare
întregi, deşi nu prea mari, ca de pildă regimentul de husari
moldovean, în care a intrat apoi şi populaţiunea locală şi
al cărui şef era ofiţerul moldovean Lupul, care îşi schimbase
numele în acela de colonel Zvierev.
Prima aşezare moldovenească, în cea mai mare parte
compusă din prizonierii evadaţi dela tătari şi Iasâr, adică
luaţi de aceştia cu ocazia năvălitorii în Basarabia, s’a făcut
într’o comună de pe Nipru, la gura râului Sura, la 20 verste
de Poloviţa, acum Ekaterinoslav, care a existat sub numele
de Voloskie Hutora şi drumul de ţară ce mergea la Nikopo*