Page 165 - 1929-n1
P. 165

164                   VIRTUŢILE  ROMÂNILOR

                de „Sokokolov“, actualmente  Vozneseask), lui Lupul (Zvierev),
                Alabat, Acaţatov şi altora. Nu mai vorbim de roiurile întregi
                de colonişti, care au trecufdupă 1812 cu autorizaţia  guvernu­
                lui  pe  malul  stâng  al  Nistrului  şi  cari  au  rămas  acolo;
                frumoasele  lor  sate  există  până  în  ziua  de  astăzi.
                     Mai  amintim  încă  faptul  că,  mulţi boeri şi funcţionari
                români  şi-au  primit  rangul  militar  şi  civil,  consideraţi
                fiind  ca  slujbaşi  adevăraţi  ai  statului,  deşi  cea  mai  mare
                parte  a  lor  n'a  participat  la  viaţa  administrativă  sau
                militară.
                     Una  din  cele  mai  importante  probleme,  asupra  căreia
                atragem  atenţiunea  viitorilor  noştri  istorici,  este  problema
                spirituală,  sau  mai  bine  zis  cea  bisericească,  ortodoxă.
                Rusia,  după  căderea  imperiului  bizantin,  a  păstrat  cu  Con-
                stantinopolul,  adică  cu patriarhul  universal  raporturi filiale,
                iar  cu  provinciile  acestuia:  Rumelia, România, cu ţinuturile
                române  şi  slave  de  aceiaşi  credinţă,  raporturi  de  prietenie,
                deşi  cam  rare.  Bisericile  din  Kiev şi Moscova se considerau
               supuse scaunului patriarhal, deşi acesta se găsea în complectă
                supunere  faţă  de  turci.  Această  supunere  a  durat  însă  nu­
                mai  până  la  înfiinţarea  scaunului  patriarhal,  autonom  la
                Moscova.  In  acelaş  timp,  nu  numai  clerul,  dar  şi  poporul
                rus,  a  luat  cunoştinţă  dela  patriarhii din Antiohia, Tarigrad
                şi  chiar  din  Alexandria  cari  au  vizitat  Kievul  şi  Moscova,
               sau  dela  arhiereii  şi  monahii  încredinţaţi  de  dânşii,  în  ce
                situaţie  se  găseau  milioane  de  clerici  şi păstoriţi  ortodocşi.
               Toate  aceste  persoane  au  străbătut  cu  multă  trudă  Rusia
                „pentru  a  cere  ajutor  şi  danii  pe  seama  bisericilor  şi  cle­
               rului  din  ţinuturile  Busurmanilor“.
                     Adevăratele  raporturi  ale  clerului  rus  cu  acela  al  ro­
               mânilor  s’au  început  abia  în  veacul  al  XVII,  pe  vremea
               când  era  arhiereu  în  Kiev  celebrul  păstor  ortodox,  Petru
               Movilă,  deseendent  al  unei  familii  de  principi  din Moldova,
               crescut  la  sânul  bisericii  ruseşti').  Clerul  nostru  a  aflat  cu
               mirare, că 3.000.000 de oameni, ortodocşi, dar semi-sălbateci,
               săvârşesc  serviciul  divin  şi  citesc  molitve  din  cărţi  scrise

                     l )  Petru  Movilă,  fiul  principelui  moldovean  Simeon,  a  intrat
               monah  în  anul  1625  la  lavra  Pecerskaia  din  K iev;  la  1626  era  deja
               arhimandrit,  iar  in 1630  a  fost  ales  mitropolit  al  Kievului.
   160   161   162   163   164   165   166   167   168   169   170