Page 166 - 1929-n1
P. 166

A.  A .  SK A LK O VSK I
                                                                      165
           în  limbă  slavona,  pe  care  nu  numai  poporul  de rând, dar
           nici  măcar  clerul  n’o  înţelegea.  Chiar  şi  în  primii  ani  ai
           secolului  actual,  cărţile  bisericeşti  se  tipăreau  în  aceiaşi
           limbă,  şi  slujba  religioasă  se  făcea  după  acelaşi  ritual  ca
           şi  mai  înainte.  Numai  după  pacea  dela  Adrianopol,  când
           autonomia  principatelor,  sub  protecţiunea  Rusiei,  s’a  con­
           solidat,  „divanul“,  la  cererea  populaţiunii şi cu asentimentul
           ierarhiei  ruseşti  a  permis  slujba  religioasă  de  pe  cărţile
           scrise  în  limba  moldovo-valahă.
                In  numărul  binefacerilor  fără  număr  pentru  biserica
           moldoveană şi în general pentru cea răsăriteană, chiar pentru
           aceea  de  dincolo  de  graniţile  imperiului,  mai  trebuie  trecut
           şi  patronajul  guvernului nostru acordat aşa numitelor mănă­
           stiri şi pământuri  bisericeşti „închinate“ (preklonenni), aflate
           între  Prut  şi  Nistru,  adică pe teritoriul imperiului.  Mănăsti­
           rile Comunităţilor străine,  destinate prin  făgăduinţa  solemnă
           sărăciei  şi  obedienţiei  (paupertati  et  obendientiae)  stăpâ­
           nesc  în  Basarabia  averile  imobile  şi  aceasta  în  secolul  ac­
           tual,  când  mănăstirile  ruseşti  din imperiu  de mult nu le mai
           au.  In  numeroase  documente  autentice  moldoveneşti  de obi-
           ceiu  se  spune  că,  domnii  şi  persoane  particulare  din  prin­
           cipalele  române,  au  dăruit  „sfintelor  mănăstiri  provoslave,
           proprii  şi  străine  (din  răsărit),  închinate,  schiturilor  şi  bi­
           sericilor,  mai  ales  acelora  de  pe  muntele  Athos  şi  Sfântul
           Mormânt,  pământ,  păduri  şi  case,  sate  şi  oraşe,  pentru îm­
           păcarea  conştinţei  lor  proprii,  preamărirea  lui  Dumnezeu
           şi ajutorărei  aproapelui.“  Aceste  donaţiuni preţioase în  veni­
           turi,  graţie  protecţiunii  şi  apărării  Rusiei  şi,  prin  urmare,
           siguranţei  interne  politice,  au  ajuns  în  vremea  noastră  cu
           sate  şi  colonii  bogate.  In  1870  ele  dispuneau  de  214.320
           desiatine  de  pământ,  din  care  37,000  islaz  sau  „codru,“
           adică  pădure  şi  care,  după  datele  ultimului  control  au pro­
           dus  un  venit de 507.000  ruble  şi  2.000  corboave  austriace  pe
           zi;  Din  acest  număr,  partea  mănăstirilor  moldoveneşti  din
           Basarabia  face  mai  bine  de  50.000  desiatine,  pământ  şi
           pădure  (şi  ce  fel  de  pădure!)  şi  mai  bine  de  100.000  ruble
           venit  anual.  Mănăstirile  din  Basarabia  se  administrau  prin
           locţiitori,  adică  prin  mandatari  ai  unui  cler  străin,  sau  de
           către  autoritatea  monahală  română.  Aceştia aduseseră  ave­
   161   162   163   164   165   166   167   168   169   170   171