Page 169 - 1929-n1

IOAN SLA V ICI
168
In ciuda barabulelor — m’am îngrăşat decând petrec
aici. Nici în cele mai exagerate ilusiuni nu mi-am promis
o însănătoşire atât de grabnică. Află, că ieri, prin ploaie
am făcut o mică excursiune de 2—3 zile la Viena, pentruca
să-mi câştig parale, şi nici astă „comoţiune“ nu mi-a fost
spre stricare.
Sper, ca încă în August să pot purta braţul liber. Din
rană abia sunt încă câteva puncte. Restul este acoperit cu
piele. Muşchii sunt activi. Numai câteva mişcări sunt ur­
mate de dureri momentane.
Te rog încă odată — parale!
A] D-lale
loan Slavici

Hinter-Briihl, 3/15 Septembr. 1874.

Iubite Domnule N eg ru zzi!

De şapte săptămâni de când petrec aici, nu ţi-am scris
decât în pripă. Nu cred, ca scrisorile mele să te intereseze atât,
încât să te superi de astă neglijenţă. Totuşi mă rog de
ertare. La început aşteptam încă o scrisoare dela D-ta; mai
târziu eram cufundat într’o lucrare de care m’am apucat,
iar acuma nu cutez a sta multă vreme la masă.
Vei afla, că după atâtă vreme şi atâtea păţite am să-ţi
spun o mulţime de lucruri. Tocmai însă pcntrucă sunt prea
multe, nu cutez a ţi le înşira toate. Ar trebui să fim laolaltă,
faţă’n faţă, om cu om, pentru ca să-ţi pot spune tot ce aşi
dori şi poate ar trebui să-ţi spun.
Am zis că boala de care pătimesc este aproape de
sfârşit. Nu te cuprindă mirare, dacă astăzi îţi mărturisesc,
că nu este întocmai precum am zis. Nu este nimica mai
firesc decât aceea că, aflându-mă iarăşi în faţă cu lumea lui
D-zeu, să cred câteva momente, că acuma sunt om făcut.
Robul, păşind în lume adeseori cu cele mai bune intenţiuni,
uită că este numai liber, iar nu totodată şi de onoare în
faţa lumii.