Page 170 - 1929-n1

către IACOIt NEGRUZZI
169

Am făcut progrese mari şi făceam şi mai mari, dacă
nu ar fi fost împrejurări, care au înrâurit stricăcios asupra
boalei mele. Gândeşte, că atunci când am venit, nu pu­
team nici să mă culc în pat fără de ajutorul altora. Acuma
însă mă culc, mă scol, chiar mă îmbrac singur. Pot spera
că în decurând nu voiu mai avea nevoie de ajutorul
altora.
Se înţelege — totul depinde dela nutriment şi dela vremea,
de care voi avea noroc. Până acuma, vremile au fost mai
ales ploioase. Apoi am mâncat rău şi n’am băut cu desăvâr­
şire vin bun, precum m’a sfătuit profesorul. — In sfârşit
strapaţele, ce am făcut la Viena şi prin Viena. — In scurt,
n’am avut noroc. Pentru aceea — până la un anumit grad a
mers procesul chiar îndărăt, încât glandulele, care au fost
încetat a mă mai supăra, iarăşi sunt inflamate.
Totuşi, în deobeşte, pot vorbi de norocul ce am avut. In
spital era cu mine un bolnav, ce pătimia tot de afecţiune în
articulaţiune şi anume între împrejurări mai norocite, lipsind
la dânsui ^lis, necrosă şi inilamaţiunea glandulelor. Neno­
rocitul zace c 11 luni de zile, fără ca procesul să fi intrat
într’altă fază. Şi eu totuşi puteam crede, că mă voi însă­
nătoşi, oareşicum la comandă în câteva săptămâni. Probabil
că organismul meu mai norocit a grăbit procesul, încât
medicii sunt puşi în mirare: minuni însă de dragul meu nu
se întâmplă, profesorul râde de iluziunile ce-mi fac, asigu-
rându-mă, că mă va gratula din toată inima, dacă până în
primăvară mă voi putea privi pe deplin teafăr. Tristă desa-
măgire! Ce să fac însă? Ploile m'au convins, ca să nu mă
plâng de nişte legi nestrămutate. Bun este D-zeu! la multe
necazuri mi-a dat şi un suflet îndelung răbdător. — Ori poate
necazurile m’au învăţat să le suport.
Dealtmintrelea articulaţiunea se află în progresul de con­
solidare; pot să umblu ore întregi fără ca să sufăr dureri;
noaptea dorm bine; numai când vin norii, simţ junghiuri
în articulaţiune. In sfârşit însă şi boala devine o stare nor­
mală. Lucrul de căpetenie este, că iarăşi sunt în deplină
putere. In trup şi în suflet iarăşi mă simt tare. Iarăşi sunt
copilul vesel, ce află plăceri în toate situaţiunile, iarăşi
omul, ce este capabil a uita necazurile zilnice, distrat fiind