Page 171 - 1929-n1

IO AN SLAVICI
170
prin gândirile sale. La urma urmelor, în felul meu, tot sunt
oameni între oameni.
Ar fl poate interesant, dar nu-ţi descriu cum petrec
aici. Petrec bine, — mai bine nici nu doresc. Am avut puţine
necazuri; ele nu m’au alterat însă. Deocamdată îmi lipse­
şte receptibilitatea pentru necaz. Numai de foame să nu rabd
şi numai tutun să am; de aici înainte fie popă cine ştie carte!
Totuşi am şi eu necazurile mele, în felul meu, de acuma
necazuri mari.—Vei afla, că pentru mine cea mai potrivită
ocupaţiune este lectura, fiindcă cetind pot să stau culcat,
fără ca să-mi obosesc braţul. De o mulţime de vreme am
gătit însă lectura. In lipsă de cărţi, „C. Negruzzi“ şi * Convor­
birile“ au fost menaje de câteva zile. Altă n’am aici. „Mama“
a avut câteva cărţi şi a împrumutat câteva. Ea citeşte foarte
bine; ce folos însă, dacă e puţin. Nu mi-a rămas dar decât
să mă pun la masă şi să strig: cară şi hârtie. Un „păcat al
tinereţelor“.
Intrând în spital, am lăsat geamantanul la un amic.
Acuma nu e nici om, nici geamantan. Din norocire am
luat însă cu mine o parte din notiţele ce am crezut, că voi
putea lucra în spital: m’am pus dar să le rumeg pe aceste.
Am scris povestea ce ţi-am trimes. Nimic nou, nimic
deosebit; ai zis însă să-ţi trimet o poveste. Am şi alte notiţe.
Sunt însă poveşti şegace afară de una şi asta fragment.
Am început apoi un studiu asupra românilor din Cri-
şana. Lucrul nesmintit interesant. Am găsit însă cu puţin,
lipsindu-mi o mare parte din notiţe. (împărţire: 1) stării
topografice, 2) economice, 3) etice, 4) poziţie politică-socială).
0 nuvelă „Popa Tanda“ ce am scris în spital, nici acuma
n’a avut norocul să poată trece prin corectură.
M’am apucat de un lucru extraordinar. Scriu un roman.
Să nu crezi însă, că frumuseţea lumii în care petrec,
m’a dispus spre poezie. In toate vremile am fost receptiv
pentru frumuseţele nepremeditate, aceste armonii întâmplă­
toare, ce alcătuesc podoaba lumii lui D-zeu. Cel puţin acuma
încă asemenea mişcări sufleteşti, la mine sunt cu desăvâr­
şire prozaice.
Opt luni de zile am fost în spital. Lumea îmi era nouă,
când iarăşi mă aflai într’ânsa. Din întâmplare în cea dintâi