Page 175 - 1929-n1
P. 175

174                       IOAN  SLAVICI

                Dar,  merit,  ca  să  fiu  izolat, — pentrucă  sunt  izolat. —  De
                asemenea  amici,  de  părtinirea  unor  asemenea  oameni,  nu
                sunt  vrednic.            T
                     Starea  mea  rămâne  însă,  tot  în  care  sunt  azi.  Oricât
                de etică, mizeria este  mizerie,  oricât de rezistent  eu,  tot om.
                     Onoare  am  încă.  Cu  aceasta  pierd în  viaţa comună,  ce
                am  pierdut în cea individuală cu Louisa. Ce mai rămâne apoi ?
                     Şi  cel  mai rezistent suflet se frânge însfârşit.  Să  rămân
                în  izolaţiunea, în mizeria în  care  sunt,  cuprins  de  gândurile
                ce  îmi  turbură  sufletul,  în  lipsa  de  lucrare,  fără  distrageri,
                preocupat  numai  de  relele,  ce  apasă  asupra  mea.  însfârşit
                se  frânge  sufletul: fugind de răutate — sufletul cade în  impo­
                 tenţă.  Cine  scapă  de  moartea  morală,  cade  în  cea  etică;
                cine  scapă  şi  de  asta,  cade  în  cea  psihologică.  Cine  este
                 prea onest pentru  a  deveni  rău, prea puternic pentru a  se si­
                 nucide,  acela este prea  vârtos  pentru  a  nu  înnebuni.
                      Să  scap  de  aici,  să  intru  în  lume,— muncă  şi  sprijin
                 moral, — altă  scăpare  pentru  mine  nu  este.
                      Când  voi  putea  scăpa,  nu  ştiu.
                      Nu  te  mira  de  lungimea  acestei  scrisori.  Cine  ştie —
                 dacă  nu  era  cui  s’o  scriu,  înaintea cui să-mi  deşert sufletul.
                 Acuma  sunt  mai  liniştit.
                      Te  rog,  lrimete-mi,  banii  pe  luna  Martie  cât mai în de
                 curând.  Mi-i  trimite  aici,  în  spital, deoarece înainte de a-i fi
                 primit,  nici  aşa  nu  pot  părăsi  acest  azil  de  norociţi.
                      încă  una  te  rog.  Un  amic  al  meu  mi-a  dat  6  fior.  ca
                 să  abonez  „Convorbiri Literaro“ pentru dânsul.  I-am dat nu­
                 mere,  ce  se  aflau  la  mine,  I-VI,  1873—4.  Te rog detrage  cei
                 G  fiori,  din  rata,  ce  mi  se  trimete  pe  Martie  şi  trimete nu­
                 merele  VII-XI  abonatului.
                      Adresa  lui  este:  Pavel  Draga,  Világos,  Ungaria,  per
                 Arad.
                      Te  rog  trimete-mi  şi  mie  „Convorbiri“,  Nesminţit  mă
                 vor  distrage  mai  mult decât  alte scrieri. Şi  îmi  scrie te  rog,
                 cât  de  curând.
                      Primeşte  salutările  mele!
                                                      Al  D-tale
                                                            Ioan  Slavici
   170   171   172   173   174   175   176   177   178   179   180