Page 179 - 1929-n1

178 I. RĂDUI-ESCU-POGONEANU

sarcinelor generale ale oricărui învăţământ, a des voltă, şi a întări
în şcolari cunştiinţa naţională.
e) Să dea şcolarilor din ultimele clase prilej de a se lămuri,
prin intuiţia limbii părinteşti, despre fenomenul sufletesc al graiului
omenesc în deobşte, despre semnificarea lui psihică şi socială, ca
o creaţiune colectivă şi străveche a unei comunităţi etnice, ca
mijloc de comunicare şi de solidaritate între cei de acelaşi neam,
ca instrument de legătură între deosebitele generaţii ale unui popor,
ca expresiune şi oglindire a unui suflet naţional.
învăţământul limbei române să facă astfel pe şcolari a-şi
da seama că limba ce vorbesc e un bun sufletesc comun tuturor,
moştenit din străbuni, dar cu plasticitatea vieţei, fără rigiditate
abstractă, deşi supus la legi, cu o structură organică statornică în
adâncurile ei şi în tiparele fundamentale, dar în continuă evoluţie în
cuprinsul şi în formele sale vii, — fiecare epocă şi în ea fiecare
ins contribuind cu ceva la prefacerea acestui bun obştesc, la în­
frumuseţarea sau la urîţirea lui, la îmbogăţirea sau la sărăcirea,
la înnobilarea sau la vulgarizarea acestei nestimate averi sufle­
teşti unice pe lume.
f ) Pe lângă aceasta, cursul de limba şi literatura naţională
trebue să dea tinerimei şcolare o orientare sigură în privinţa ori-
ginei, înrudirilor, istoriei, influenţelor, structurei actuale, formelor
caracteristice şi dialectelor limbei române şi să contribue la naş­
terea, în conştiinţa tinerimei cultivate, a convingerei că — dacă
totdeauna e folositoare şi necesară, pentru o cultură personală
mai adâncă şi pentru cultura naţională în deobşte, cunoaşterea
unor limbi şi literaturi streine care sânt sau au fost în fruntea
omenirei — la orice popor şi la orice individ o cultură adevărată
şi creatoare trebue să aibă însă la temelia ei o cunoaştere întinsă
a limbei, a literaturei şi a vieţei naţionale, în desfăşurarea ei
istorică şi în realitatea ei actuală (exemplu, la noi, Eminescu).

De aceea, cursul de limba şi literatura română trebue să fie
astfel făcut, încât să dea elevilor gustul, respectul şi iubirea
limbei şi literaturei naţionale, să deştepte în ei dorinţa, să nască
într’înşii ambiţia de a-şi întregi şi a-şi lărgi cultura prin lecturi
personale din întreaga literatură naţională în timpul şcolarităţii şi
după aceea, să contribue într’o largă măsură — împreună cu stu­
diul istoriei şi al geografiei patriei — la educarea conştiinţei na­
ţionale şi la formarea gustului pentru ce e frumos şi distins în
natură, în vieaţă, în societate şi în creaţiunile literare şi artistice
ale omenirei, în special ale neamului nostru.
Pentru atingerea acestor rezultate cursul de limba şi lite­
ratura română trebue să fie însufleţit de o serioasă pregătire ştiin •
ţifică de specialitate şi de o apreciabilă cultură generală şi filo­
sofică a profesorului respectiv, de o predare vioaie, inteligentă,
care să nu trateze formele limbei şi operele literaturei naţionale