Page 18 - 1929-n1

LUMEA PRIN CARE AM TRECUT
17
oarecare Petcovici, căruia toţi trebuiau să i se supună şi
fără voia căruia nici „birăul“, ba nici chiar protopopul
nu putea să facă nimic.
Tata bătrân ţinea între altele, ca la slujba cea mare
să citesc eu apostolul. învăţătorul, parohul localnic, chiar
şi protopopul se ’nvoiau şi ei, dar nu s’a 'nvoit „localnic di­
rectorul“, care le conducea toate, ajutat deepitropii bisericii.
Erau mâhniţi ai noştri toţi, dar eu mă bucuram c’am
scăpat.
Noi cei dela şcoală ne adunam serile pentru ca să
ne deprindem a cânta ’n cor dimpreună cu aceia dintre
flăcăi, care fuseseră cântăreţi buni când umblau la şcoală.
Drept mângâiere pentrucă n’aveam să citesc apostolul,
am fost rânduit să spun in faţa Episcopului o „oraţie“, pe
care o recitam în fiecare zi ’n faţa ’nvăţătorului cu glas
tare şi răspicat.
O cătană bătrână mustruluia ’n faţa bisericii pe flăcăii
ce urmau să-i iasă la hotarul satului Episcopului în cale, toţi
călare şi ’mbrăcaţi în haine de sărbătoare. Erau între dânşii
şi treizeci de Şvabi, care, având cai frumoşi, ţineau să ia
parte la sărbătoarea vecinilor lor Români. Era mare fru­
museţe cum ştiau să se aşeze ’n şir oblu şi să se ’ntoarcă
deodată când la dreapta, când la stânga, ca traşi pe sfoară.
Mai ales între Şv'abijerau şi câţiva călăreţi atât de ’ndemâ-
nateci, incât — spre marea noastră mirare — călăriauşi de-a
'mpicioarele.
Atât biserica, cât şi şcoala era împodobite cu frunziş
şi cu fel de fel de flori, iar îndeosebi în şcoală au fost
întinse mese pentru praznicul cel mare şi deasupra bisericii
steteau gata douăsprezece treascuri, ca să fie descărcate la
paradă.
In zorile zilei hotărîte pentru sosirea Preasfinţiei Sale,
au venit în căruţe şi ’n trăsuri din toate părţile oamenii
doritori de a lua parte la sărbătoare. Beamteri dela Pâncota,
unde-şi puseseră Nemţii centrul administrativ, preoţi din
toate părţile şi multă lume aleasă.
Ceata de călăreţi a ieşit departe la hotar, ca să-l
primească acolo pe cel mult aşteptat şi să-l însoţească până
la biserică.

998U5. — Convorbiri Literare 2