Page 180 - 1929-n1
P. 180

CRONICI
                                                                      1 7 9
           ca  pe  ale  unei  limbi  moarte  ori  necunoscute  copiilor,  ei sâ-i  facă.
           a  avea  bucuria  deseoperirei  şi  lămurirei formelor  şi  noţiunilor  în
           chiar  vorbirea  şi  creaţiunea  iiberă  a  lor  şi  a  celor  din jurul  lor.
                Se  înţelege,  că  atingerea  acestor  scopuri trebue să  fie  urmă­
           rită  treptat,  potrivit  cu  vârsta  copiilor,  profesorul  chibzuind,  la
           fiecare  clasă  şi  la  fiecare  lecţiune  sau  lucrare,  care  din  aceste
           preocupări  se  cere  să  fie  in  planul  întâiu  şi  în  ce  măsură ele pot
           fi  adâncite  sau  numai  atinse  de  şcolarii  clasei  respective.
                Dacă  unele  din  cele  enumărate  la  punctul  d)  şi  toate  cele
           de  sub  punctele  e)  şi  f l  sânt  indicate  dela  sine  pentru  şcolarii
           ultimelor  clase  ale  liceului,  toate împreună trebuesc urmărite con­
           tinuu,  într’o  desvoltare  organică.

                Pentru  diferitele  părţi  ale  cursului,  în  afară  de  cele  spuse
           mai  sus  şi  de  indicaţiunile  metodice  generale  ce trebuesc  ţinute în
           seamă  la  orice  studiu  de  acest  fel,  se  adaogă  următoarele  re­
           comandări :
                I.      CITIREA  este  temeiul  întregului curs; pe  ea  şi  pe  limba
           vie  a  copiilor  şi  a  tuturor claselor sociale trebue să  se  îmtemeieze
           celelalte  părţi  ale  cursului,  în  toate  clasele.
                 1.  întâiu  de toate, ea  va urmări  o pronunţare clară şi  exactă
           a  sunetelor  şi  a  cuvintelor  limbei  şi  în  acelaşi  timp  o  înţelegere
           vie  a  cuprinsului  celor  citite,  deprinderea  cu  un  ton  firesc,  ex­
           presiv,  potrivit  cu  conţinutul  textului,  dar  fără  exagerare  în
           modularea  vocei.
                 Şcolarii  să  fie  aduşi  a-şi  da seama,  că  pentru  o  bună  citire
           se  cere  exerciţiu  îndelungat,  că citirea frumoasă e o  artă preţioasă
           în  vieaţă,  pe  care  fiecare  şi-o  poate  însuşi  într’o  măsură  mai
           mare  sau  mai  mică,  prin  atenţie  şi  necurmată  stăruinţă.  Să  se
           convingă,  că  o  citire  inteligentă  e  o  binefacere,  un  mijloc  şi  un
           semn  de  cultură,  o  condiţie  importantă  pentru păstrarea  în  minte
           a  cunoştinţelor  căpătate  şi  că  printr’o  asemenea  citire  personali­
           tatea  lor  se  desvoltă  şi  e  preţuită,  prin  ea  ei  pot  pătrunde  în
            vieaţa  limbei,  în  formele  ei  concrete şi  în  înţelesul  ei  lăuntric, în
           cugetarea  şi  în  simţirea  scriitorilor;  prin  ea  se  familiarizează
            astfel  cu  structura  şi  cu  mijloacele  de  exprimare  corectă  şi  fru­
            moasă  ale  unei  cugetări  logice,  într’o  desfăşurare  mai  întinsă.
                 Pentru  aceasta,  trebue  ca  profesorul  însuşi  să  fie,  şi  în
           această privinţă, un model; să citească înaintea şcolarilor, în clasele
            inferioare,  destul  de  des,  şi  din  când  în  când şi  în  celelalte.
                 Citirea  trebue  să  dea  apoi  şcolarilor,  din  clasa  I  chiar, pri­
            lejul  de  a  cunoaşte  şi  a  iubi  creaţiunile  literare  de  seamă  ale
            poporului  român,  pe  cele  populare  tot  atât  de  mult  ca  şi pe  cele
            culte;  să-i  stimuleze,  prin  forma  şi  prin  cuprinsul  celor  citite,  a
            se  cultivă  sufleteşte,  şi  a  se  devota  intereselor  superioare  ale
            neamului  şi  ale  statului,  să  le  disciplineze  şi  să  le  îmbogăţească
            mintea  şi  inima.
   175   176   177   178   179   180   181   182   183   184   185