Page 182 - 1929-n1
P. 182

CRONICI                        181

          până  la  dări-de-seamă  despre  cărţi  sau  studii  citite,  cuvântări  şi
          dezertaţii,  în  ultimele  clase.
               Aceste  exerciţii  vor  trebui  să  contribue,  la  nevoie,  şi  la  o
          educare  a organului vorbirei; să deprindă pe şcolari  cu  pronunţare
          clară,  cu  ton  adecvat,  cu  păstrarea  pauzelor  logice,  cu  simţul
          pentru  ritmul  şi  accentul  frazei.
               in  perioada  critică  a  schimbărei  vocei  să  se  evite  ori-ce
          sforţare  ce  ar  putea  primejdui  desvoltarea  ei  normală.
               împreună  cu  maestrul  de  muzică  şi  cu  profesorii  pentru
          celelalte  limbi,  să  se dea  fie-cărui şcolar  conştiinţa  particularită­
          ţilor  vocei  sale,  în  privinţa însuşirilor muzicale şi a mijloacelor  de
          expresiune.
               Şcolarii  să  fie  îndrumaţi  a  avea  o  pronunţare  şi  o  vorbire
          firească,  lipsită  de  monotonie, plină de înţelegere, vioaie, expresivă,
          adaptată  cuprinsului  sufletesc  şi  situaţiei. Să li se respecte,  când e
          cazul, însuşiri personale îndreptăţite; să nu se  îngăduie  însă aplecare
          spre  declamaţie,  afectare  sau  falsă  solemnitate.
               Şcolarii  să  nu  fie  siliţi a se exprimă, spre deosebire  de limba
          curentă,  în  aşa  zise  propoziţii  întregi  (obiceiul  acesta  din  clasele
          primare  a  dus  la  o  falsificare  a  spiritului  limbei  noastre:  copiii
          pun,  şi  când  nu  trebue,  pronumele  la  formele  verbale;  de  ex  :
          „Noi  vedem  că ...“
               Să  fie  lăsată  şcolarului  bucuria  povestirei  sau  a  recitărei,
          naivitatea  şi  gingăşia  felului  său  de  a  se  exprimă,  precum  şi  na-
          turaleţa gesturilor. Să nu fie întrerupt la fie-care  cuvânt sau frază;
          îndreptările  să  se  facă  la  urma,  cu  clasa  întreagă.
               Poeziile  date  de învăţat spre recitare trebuesc întâiu  citite  de
          profesor  în  faţa  clasei  sau  de  elevi  în  faţa  sa;  să  nu  fie  învăţat
          pe  din  afară  nimic  ce  n’ar fi fost prealabil bine priceput  şi  simţit'
               Să  se  dea şcolarilor indicaţii în privinţa celei mai bune metode
          de  memorizare,  în  legătură cu  tipul  de  memorie  de  care  ţin.
               Pentru  întreaga  şcoală  să  se  stabilească  un  mic  număr  de
          poezii  distinse  prin  frumuseţea  cuprinsului şi prin armonia  limbei
          — care  trebuesc  învăţate  pe  din  afai'ă  de  toţi  şcolarii  şi  a  căror
          recitare  va  fi  cerută  regulat  în  toate  clasele.  Dacă  între  ele  sânt
          anele  care  au  melodie,  să  se  cânte,  asociindu-se  la  aceasta  şi
          maestrul  de  muzică.
               Pe  lângă  acest  ciclu  de  poezii,  se  vor  îndemnă  şcolarii  să
          înveţe  spre  recitat  şi  altele, alese  de ei, cu aprobarea profesorului,
          astfel  încât  la  terminarea  liceului  să nu  fie nici un absolvent  care
          să  nu  ştie  pe  din  afară  câteva  poezii  frumoase  din  literatura
          noastră  populară  şi  din  cea  cultă.
               Nu  se  va  îngădui,  nici  în  clasă  şi  nici  mai ales la serbările
          şcolare,  recitare  de  aşa  zise  „anecdote“  sau  de  alte  compuneri  în
          care  se  batjocoreşte  sau  se  ridiculizează o naţiune, o clasă socială,
          sau  o  categorie  socială  sau  profesională  (Bulgar,  Evreu,  Ungur,
          Ţigan,  preot,  ş.  a.).
   177   178   179   180   181   182   183   184   185   186   187