Page 186 - 1929-n1
P. 186

CRONICI                        185

               Elevii  vor  fi  îndrumaţi  să  se  exprime  simplu,  nepretenţios,
          să  se  ferească  de  stil  bombastic,  de  frazeologie  goală,  de  neolo­
          gisme inutile, de  barbarisme, de pronunţări şi de  construcţii sintac­
          tice  streine,  (de  ex:  inorant,  mână  de  operă,  ceva  de  particular,
          lipseşti de logică  ş. a.) aşa  de frecvente  în lumea jurnalelor şi revi­
          stelor  noastre  şi  în  conversaţia  zilnica.
               Şcolarii  să  fie  aduşi  a  vedea  că  ori-ce  lucrare  scrisă  sau
          orală  trebue  să  fie  desfăşurarea  unei idei  sau  unei  simţiri  funda­
          mentale,  că această  desfăşurare trebuie  să  aibă un  plan  şi  o legă­
          tură  strânsă  între  părţile ei,  un  început  şi  o  încheiere;  că  cea
          mai  bună  tratare  a  unui  subiect  e  cea  care  răsare  organic  din
          natura  acestuia,  din  cunoştinţa  câtă  o  are  fiecare  despre  acel
          subiect  şi  din  mijloacele  sale  de  cugetare  şi  de  exprimare:  să  se
          deprindă  a  nu  face  toate  lucrările  după  un  tipic.
               Se  va  da  totdeauna  atenţia  cuvenită  acurateţei  şi  claritaţei
          scrisului, corectitudinei gramaticale, ortografiei, punctuaţiei,  înţele-
          gerei  subiectului,  proprietăţei  şi  justeţei  termenilor,  consecvenţei
          imaginilor  şi  a  ideilor,  ordinei  în  cugetare,  proporţiei  ce  trebue
          păstrată  între părţile compunerei,  între ce e principal şi ce e secun­
          dar în desfăşurarea unei chestiuni.  Se vor  preţui  judecata  indepen­
          dentă,  stilul  personal.
               Cercetarea lucrărilor în scris trebue să  fie făcută conştiincios,
          cu  interes  pentru  şcolari,  cu preocuparea  de  a  face  pe  fie-care să
          înainteze  în  îndemânarea  scrisului,  să capete  încredere  în  puterile
          sale,  să  păstreze  plăcerea  de  a  scrie.  Profesorul  să  nu  uite  nici
          odată  că  are  în  faţa sa  copii,  fiinţe în  devenire,  nu  personalităţi
          mature;  de aceea observările  necesare  să  fie făcute cu  bună-voinţă,
          intrând  în  modul  de  a  vedea  al  copiilor,  arătândn-le  greşelile  şi
          lipsurile,  cu  dorinţa  de a-i  pnne  în  stare  să  le  înlăture  ei  înşişi
          în  viitor,  făcându-i să  primească observările profesorului  cu toată
          convingerea, să ţină seamă de ele.  Nici prin tonul, nici prin cuprin­
          sul  observărilor  sale  profesorul  să  nu  umilească  şi  să  nu  descu­
          rajeze.  Şcolarii trebuesc  îndrumaţi şi  deprinşi a  găsi  singuri,  prin
          proprie  meditare,  îndreptările  necesare.
                Lucrări ori  părţi deosebit de bune  se vor  citi în  clasă. Apre­
          cierea  profesorului  să  se  arate  nu  numai  prin  notă,  ci  şi  prin
           sublinieri  sau  însemnări  curente  (cu  un  sistem  de  semne  conven­
          ţionale  explicat  elevilor)  şi, la  sfârşitul  lucrării, printr’o  caracte­
           rizare  în  scris  a  însuşirilor  sau  a  lipsurilor  principale  ale  ei.
                Lucrările  astfel  cercetate  se  vor  înapoia  curând,  dându-se
           seamă  de ele  în clasă. Se va  face  întâi o apreciere  generală,  se vor
           releva  calităţi,  apoi  lipsuri  comune  mai  multora, greşeli tipice.
                Se  vor arăta  în  linii mari întâi însuşirile şi lipsurile planului
           şi  ale  cugetării,  apoi  cele  de  formă  şi  amănuntele.
                Această  dare-de-seamă  despre  lucrări  va  fi  astfel  un  şir  de
           observări şi de sfaturi privitoare  la  gramatică,  ortografie  şi  punc­
           tuaţie,  la stil şi la logica cugetărei, din care şcolarii să poată recon-
   181   182   183   184   185   186   187   188   189   190   191