Page 186 - 1929-n1

CRONICI 185

Elevii vor fi îndrumaţi să se exprime simplu, nepretenţios,
să se ferească de stil bombastic, de frazeologie goală, de neolo­
gisme inutile, de barbarisme, de pronunţări şi de construcţii sintac­
tice streine, (de ex: inorant, mână de operă, ceva de particular,
lipseşti de logică ş. a.) aşa de frecvente în lumea jurnalelor şi revi­
stelor noastre şi în conversaţia zilnica.
Şcolarii să fie aduşi a vedea că ori-ce lucrare scrisă sau
orală trebue să fie desfăşurarea unei idei sau unei simţiri funda­
mentale, că această desfăşurare trebuie să aibă un plan şi o legă­
tură strânsă între părţile ei, un început şi o încheiere; că cea
mai bună tratare a unui subiect e cea care răsare organic din
natura acestuia, din cunoştinţa câtă o are fiecare despre acel
subiect şi din mijloacele sale de cugetare şi de exprimare: să se
deprindă a nu face toate lucrările după un tipic.
Se va da totdeauna atenţia cuvenită acurateţei şi claritaţei
scrisului, corectitudinei gramaticale, ortografiei, punctuaţiei, înţele-
gerei subiectului, proprietăţei şi justeţei termenilor, consecvenţei
imaginilor şi a ideilor, ordinei în cugetare, proporţiei ce trebue
păstrată între părţile compunerei, între ce e principal şi ce e secun­
dar în desfăşurarea unei chestiuni. Se vor preţui judecata indepen­
dentă, stilul personal.
Cercetarea lucrărilor în scris trebue să fie făcută conştiincios,
cu interes pentru şcolari, cu preocuparea de a face pe fie-care să
înainteze în îndemânarea scrisului, să capete încredere în puterile
sale, să păstreze plăcerea de a scrie. Profesorul să nu uite nici
odată că are în faţa sa copii, fiinţe în devenire, nu personalităţi
mature; de aceea observările necesare să fie făcute cu bună-voinţă,
intrând în modul de a vedea al copiilor, arătândn-le greşelile şi
lipsurile, cu dorinţa de a-i pnne în stare să le înlăture ei înşişi
în viitor, făcându-i să primească observările profesorului cu toată
convingerea, să ţină seamă de ele. Nici prin tonul, nici prin cuprin­
sul observărilor sale profesorul să nu umilească şi să nu descu­
rajeze. Şcolarii trebuesc îndrumaţi şi deprinşi a găsi singuri, prin
proprie meditare, îndreptările necesare.
Lucrări ori părţi deosebit de bune se vor citi în clasă. Apre­
cierea profesorului să se arate nu numai prin notă, ci şi prin
sublinieri sau însemnări curente (cu un sistem de semne conven­
ţionale explicat elevilor) şi, la sfârşitul lucrării, printr’o caracte­
rizare în scris a însuşirilor sau a lipsurilor principale ale ei.
Lucrările astfel cercetate se vor înapoia curând, dându-se
seamă de ele în clasă. Se va face întâi o apreciere generală, se vor
releva calităţi, apoi lipsuri comune mai multora, greşeli tipice.
Se vor arăta în linii mari întâi însuşirile şi lipsurile planului
şi ale cugetării, apoi cele de formă şi amănuntele.
Această dare-de-seamă despre lucrări va fi astfel un şir de
observări şi de sfaturi privitoare la gramatică, ortografie şi punc­
tuaţie, la stil şi la logica cugetărei, din care şcolarii să poată recon-