Page 188 - 1929-n1

CRON'ICI
1 8 7
limpede şi repede a celor scrise şi spre împlinirea unei datorii de
politeţe faţă de cel ce ne va citi scrisul.
Scopul învăţământului gramaticei trebue să fie dar price­
perea vieţei limbei şi a sensului formelor ei, iar nu terminologia
gramaticală, definiţii şi regule. La aceasta se va ajunge totdeauna
printr’o procedare inductivă, pornind de la fraze citite şi de la
vorbirea zilnică acasă, în clasă, la joc şi la treburi.
De la clasa IV înainte studiul gramaticei va cuprinde pro­
gresiv şi teoria stilului şi va pregăti cunoaşterea istoriei limbei,
atrăgând luarea-aminte asupra unor schimbări fonetice şi semantice,
asupra fondului primitiv şi a împrumuturilor, asupra unor ar­
haisme şi forme rare din proverbe şi ghicitori, din scriitori mai
vechi sau contemporani, din dialecte, arătând câteva legi generale
ale evoluţiei limbei şi regularitatea ascunsă a aşa ziselor excepţii.
Studiul gramaticei se va face sistem a tic nu incidental. Se
înţelege că se va reveni asupra lui în tot cursul liceului, ori de
câte ori, la lectură, în vorbire sau la cercetarea compunerilor şi
a lucrărilor înscris, nevoia va cere.
Partea de gramatică, stilistică, teorie literară sau istorie a
limbei indicată de programa analitică la clasa respectivă se va
expune unitar, sistematic, dar succint, fie în cartea de citire a
clasei, la urmă, fie, mai bine, într’o cărticică a parte.
în cele din urmă două clase, şcolarii să câştige priceperea
limbei ca un organism etnic, în continuă evoluţie, ca ori-ce e viu,
să-şi dea seama cura s’a desvoltat până astăzi, păstrând fizionomia
ei originală în trăsăturile fundamentale, cum ea e cea mai veche
şi cea mai credincioasă oglindă a vieţei poporului nostru, a
soartei ce el a avut în omenire, a culturei, a credinţelor, şi a euge-
tărei lui despre lume. îşi vor da seama sumar de particularităţile
dialectelor şi de relaţia lor cu limba literară, de lucrările pentru
gramatica şi dicţionarul limbei române, de caracteristica limbei
române în privinţa originei, a vocabularului şi a formelor limbei
precum şl a valorei de cugetare şi de circulaţie a elementelor
originare, a celor împrumutate şi a neologismelor. Să se facă mai
ales semantică şi sinonimică şi, de câte ori e prilej potrivit, să
se facă comparaţii cu limba latină şi cu limbile moderne din
programa şcoalei.
în toate clasele, învăţământul gramaticei va fi ferit de
procedări’ mecanice; va purcede totdeauna inductiv de la exemple şi
lectură, îndrumând pe elevi să afle ei înşişi, prin analiză, prin
observare, comparare şi generalizare, regúlele şi legile limbei
ascunse în ea.
V. TEORIA LIRE RARA şi ISTORIA LITEBATUREI.
în clasele III şi IV, consideraţiile gramaticale se vor înălţa treptat
la aprecieri stilistice, la priceperea originalităţei şi a frumuseţei
unor cuvinte, expresii, construcţii, în ce priveşte sonoritatea