Page 19 - 1929-n1

18 IOAN SLAVICI

Dimpreună cu călăreţii, a ieşit la hotar un lung şir de
trăsuri şi de căruţe, lume doritoare de a-i ura Episcopului
bun sosit.
Episcopul era şi el însoţit de câteva trăsuri, în care
veniau protopopul Aradului, câţiva „consistoriali“ şi alte
persoane „marcante“.
Eu mă aflam între cei ce aşteptau la marginea satului,
căci acolo aveam să-mi spun „oraţia“. Dupăce fetele
’mbrăcate de sărbătoare i-au dat Episcopului smocuri de
flori, corul a cântat „Pre arhiereul nostru“ şi „localnic
directorul“ i-a zis „Bine ai venit!“.
Era ceva ne mai închipuit alaiul acela: în frunte, la
dreapta şi la stânga, precum şi după trăsura Episcopului se
aflau călăreţii, după aceea urmau vre-o cincizeci de trăsuri*
iar departe pe deal bubuiau treascurile descărcate.
Noi copiii eram într’un fel de extaz, şi plângeau de
bucurie nu numai babe şi moşnegi, ci pe ici, pe colo şi
câte un om în toată firea.
Erau tot lucruri, care mă puneau în uimire, încât eram
oarecum ameţit, şi-mi aduc între altele aminte, că ’n timpul
liturghiei am fost pus să ’ngenunchiez la picioarele Prea
Sfinţiei Sale, care mi-a dat .binecuvântare arhierească şi
m’a făcut citeţ.
Abia mai târziu am aflat, ce va să zică a fi citeţ, şi
nu mă mai îndoiam deloc, că am să fiu preot după ce voi
mai fi făcut şi diacon.
Nu săptămâni, nici luni, ci lungi ani de zile dearândul
au rămas vii în amintirea mulţimii cele petrecute atunci,
iară eu îndeosebi mă simţiam parcă nu mai sunt tot cel
de mai nainte.
Anul viitor Episcopul Procopie a făcut vizitaţiune cano­
nică la Radna, lângă Mureş, şi noi, corul bisericesc de la
Şiria, am fost duşi acolo că să primim iar pe Preasfinţia
Sa şi să-i cântăm „Pe archiereul nostru“. S’a ’ngrămădit
şi ia Radna lume multă şi era şi de data aceasta lucru mare,
dar nu ca la Şiria. Noi am dat în timpul liturghiei răspunsurile,
căci la urma urmelor, şi la Radna, Procopie tot Episcopul
nostru era şi eu mă miram, că el nu-şi mai aducea aminte,
că m’a făcut citep