Page 190 - 1929-n1

CRONICI 189

larg ori înfăţişare mai artistică a fost cu putinţă tocmai fiindcă s au
sprijinit pe realizările — ori cât de modeste — ale acestor predecesori.
Dar această pietate să nu fie pasivă. Să se întindă în acelaşi
timp la educarea bunului gust, a simţului adevărului şi al dreptăţii,
a măsurei pentru valoarea relativă a scriitorilor şi a operelor în
evoluţia literaturei naţionale şi pentru valoarea lor absolută (în
cadrul literaturei universale), unde e cazul (de ex. Eminescu). Să
se urmărească formarea unei judecăţi personale, unui spirit critic,
dar numai în urma şi fără înlăturarea sentimentelor amintite mai
sus. Numai prin îmbinarea ambelor atitudini se poate desvolta în
tineri o persona’itate cultivată, activă, independentă, dar devotată
binelui public, susţinută de o conştiinţă naţională luminată.
Şi opere mai întinse, de ex. o epopee, o dramă, un roman,
o povestire, trebue să fie cunoscute de şcolari şi să influenţeze
asupra lor, nu numai prin fragmente, ci prin cunoaşterea efectivă
a lor ca ceva întreg. Aceasta însă e imposibil numai prin lectura
în clasă, care de altfel, dacă ar ţinea luni de zile şi într’o tratare
uniformă, ar obosi pe şcolari şi nu ar putea produce efectul
aşteptat. E necesar deci să se aplice pentru cunoaşterea lor metoda
lucrării în comun a clasei: întâi, opera întreagă va trebui să fie
citită acasă de fie-care şcolar, după o prealabilă indicare de către
profesor a liniilor ei mari; apoi se va repartiza între şcolari —
individual sau la grupe — studiarea mai de aproape a diferitelor
aspecte ale operei, de ex. unuia desfăşurarea acţiunei: altuia rele­
varea momentelor sau a scenelor culminante, a motivărei logice
şi a puterei lor dramatice; unui al treilea isvoarele de inspiraţie,
legătura operei cu vieaţa scriitorului sau cu momente din vieaţa
naţională; altuia, locul ei în desvoltarea literaturei naţionale şi
influenţa ei asupra urmaşilor; unui al cincilea, particularităţile
stilului şi ale limbei; altuia, iarăşi, caracterele personagiilor,
problema centrală a operei, comparaţie cu opere streine ş. a. m.
d. După aceea, se vor expune şi se vor discuta în clasă rezul­
tatele la care a ajuns fie-care, întregindu-se şi rectificându-se,
citindu-se în clasă în întregime pasagii sau scene importante din
operă. Şi astfel prin munca colectivă a clasei, cu colaborarea
profesorului, prin sugestiunile şi însufleţirea unei discuţiuni înte­
meiate pe o prealabilă cunoaştere serioasă a operei în întregimea
ei, se va ajunge la priceperea vie a cuprinsului ei şi la stimularea
sufletului tinerimei.
Pentru aplicarea cu folos a acestei medode, lectura particu­
lară e indispensabilă. Pentru aceasta şcoala trebue să aibă o bi­
bliotecă sau biblioteci de clasă, în care la nevoie şi cei care nu
au acasă sau nu-şi pot procura scrierile de cercetat să le poată
avea la îndemână cu înlesnire, şi în care toţi să poată găsi ope­
rele necesare pentru cercetarea chestiunilor şi lărgirea cunoştin­
ţelor. Iubirea şi sfatul părintesc al profesorului va contribui discret
la o orientare sistematică în lectură, spre a nu lăsa pe şcolari