Page 195 - 1929-n1

R E C E N Z I I

A Ch. Aubert: rta M im icei, trad. de A p rilian a M ediánu.
„Cartea Românească“.
însemnătatea traducerii acestei opere, ne-o documentează, încă
din prefaţă, autoritatea d-lui prof. C. Rădulescu-Motru. Charles Aubert
este un corolar al profesorului doctor M ackenzie, care pe lângă faptul
că e profesor de educaţie fizică, mai este şi unul din cei mai mari
sculptori interpreţi ai mimicei.
Dar autorul trece şi mai departe. Cartea lui devine nu numai o
operă de contemplaţie, ci de ea o să se servească acea mulţime de actori
(în deosebi) cari trebuiesc să redea multiplele complexe sufleteşti, la
care vor fi martori mii şi mii de oameni.
„Arta Mimicei“ a fost bine primită, dela prima ei apariţie, tra­
dusă şi retipărită în mai multe ţări.
„Nici noi n’am rămas mai prejos; „Arta mimicei şi-a găsit tăl­
maciul în d-ra A p rilia n a M ediánu, o cunoscătoare a acestui domeniu.
Bună posesoarăa limbii franceze şi române, ne-a dat o frumoasă tra­
ducere, complectă până şi în cele 200 de desemnuri. Deci o carte de
introducere.
Şi necesitatea acesteia se simţia nu numai pentru şcoalele ofi­
ciale, dar chiar pentru diletanţi, ceeace ne-o dovedeşte faptul că este
cerută şi consultată pretutindeni.

Marin Popescu-Spineni: Contribuţii la istoria îmvăţământului superior
„Cultura Naţională“.
S’a observat, cu drept cuvânt, că noi suntem, în ceeace priveşte
monografia, în orice domeniu, poporul cel mai sărac.
După răsboiu, însă, parcă am început a depărta această sărăcie,
şi primele dovezi ni ie-a dat apariţia diferitelor lucrări asupra vieţii
oamenilor mari, cari, fie prin faptă, scris sau vorbă, au contribuit la
împlinirea „visului de veacuri“. Apoi iniţiativa Institutului social român,
de a face monografii nu numai oraşelor, dar şi satelor cât de neînsem­
nate, a urmat din îndemnul d-lui prof. D. Guşti, exemplu imitat de
mulţi alţii: I. Medrea, St. Teodorescu, etc., ele.
Şi în urmă, asupra instituţiilor.
Unul care face un pas solid, în acest domeniu, este fără’ndoială
şi d-1 Marin Popescu, prin lucrarea sa: Cortribuţiuni la istoria învă­
ţământului superior. Această lucrare, nu este un atom de filosofie sau
literatură; nu vom căuta în ea nici erudiţia sau analiza ad hoc. Este