Page 196 - 1929-n1

RECENZII 195

o carte sintetică-documentată, din care orice român cărturar, şi în
deosebi studenţii, pot vedea oglinda trecutului nostru cultural cu ştiinţă
mai înaltă, ca şi greutăţile prin care a trecut să ajungă până aici.
Dar şi pentru prezent, poţi urmări aci drumul special al Facul­
tăţii de Litere şi Filosofie, cu statisticele, diagramele, etc., foarte ra­
ţional alăturate, şi frumos executate.

A u to ri şi p ă reri de Aureliu Veiss.

R om ain Rolland, sunt rezumate ideile conducătoare ale operei,
încearcă sinteza civiliizaţilor germană şi franceză in romanul Jan
Christophe. Admirator al lui Tolstoi. Contra răsboiului. Multă putere
de dragoste pentru semeni (deşi vineori, insă cam abstractă sau sane-
matica, ceiace sau nu observa sau nu simte d. Weiss). Critică veche-
roentă a corupţiei sociale ; propaganda contra răsboiului în timpul
răsboiului. Expunându-se urilor conaţionalilor, păstrează integritatea
convingerilor. E un caracter ferm şi are o concepţie înaltă a datoriei,
conchide d. Weiss pentru care umanitarismul decorativ mai are
valoare.
E lem ir Bourges inspirat de opera pleiadei engleze din timpul
Elisabetei şi a lui Jack I. Vizuina largă şi transpunerea în viaţa modernă
a personajelor închipuite de Shakespeare, Ben Johnson, Ford şi ceilanţi.
In poemul La n e f simbolizează evoluţia concepţiei universale
în aspiraţia spre progres, din antichitate şi până în prezent. Eroul
acţiunii e’titanul Promeleu. Poemul sufere de prea mult intelectualism,
dar tendinţele operei sunt de o înălţime rar întâlnită în ' literatură.
(Deşi şi aci d. Weiss nu simte declamaţii pasetice).
Jules România. Se insistă asupra piesei Dr K uock şi a contribuţiei
lui Romains în domeniul comediei de caracter.
A ndeé Gide şi Clasicismul. E analizată opera lui Gide în raport cu
afirmarea lui proprie că e cel mai tipic exemplar al clasicismului în
literatura modernă. Servindu-se de propria definiţie a lui Gide, că e
clasic scriitorul care însemnează în opera lui. în gradul cel mai înalt,
aspiraţiile şi viaţa epocii sale. autorul arată că Gide nu corespunde
propriei lui formule de definire a clasicismului, expunând mai mult
particularismul epocii decât integritatea vieţii ei. Şi are aci complectă
dreptate.
A nton Crhev. Sunt reliefate preocupările sociale ale lui Cehov care
ar îi numai „discret exprimate“ în opere. D-l. Weiss nu ştie că întreaga
critică ruseâscă e de altă părere : că Cehov n’a avut nici-o preocupare
socială când îşi zugrăvea eroii, talentul său însă transforma suprema
intimitate individuală cu care Cehov îşi caracteriza eroii în veritabile
serii şi blocuri de fenomene sociale.
Viaţa rurală din M ujicii şi cea de oraş mic din majoritatea
operelor sale. In nuvela Sala Ar. G, parcă apar mai clar şi tendinţele
sociale înaintate ale lui Cehov. E un studiu interesant insă încomplecl,
având a face, numai cu prima jumătate a carierei literare a lui Cehov
şi cam neglijază activitatea lui de dramaturg.
Dim itj-i M erejblovsky Analiză operei sociale religioase şi a operei
literale. Definirea creştinismului său social, în raport cu concepţiile
similare ruse, germane şi engleze. Scriitor viguros şi eminent romancier,
minat insă de obsesia misticismului creştin, care constituie axa cen­
trală a preocupărilor sale.
L u ig i Pirandello, sunt difinite ideile esenţiale ale teatrului său.
Asemănări şi deosebiri de Bernard Shaw. Pirardello nu atacă fondul
afectiv al erorilor umane, ca Shaw şi de aceea rolul social al litera­
turii sale e redus. Autorul nu obsearvă aci că Shaw ese din aceasta