Page 197 - 1929-n1

190 R E C E N Z II

comparaţie cam bârfitor şi rău la inimă pe când Pirandello apare
ceva mai uman mai delicat.
John G alsw orthy. Fiu orgolios al „gentrv“-ei, Galsworthy consemă
duritatea de caracter şi mândria acesteia. Atacă în romane şi piese
ipocrizia socială şi priveşte cu simpatie viaţa neincătuşatâ de preju­
decăţi şi rutină. El însuşi, cu toate că a avut viziunea clară a relelor
sociale, nu s’a putut ridica la o perspectivă înaltă, de unde să înceapă
lupta de nimicire a lor. De ce însă s’ar cere această nimicire cu orice
preţ, d. Weiss nu ne spune şi nu depinde de d-sa să ni să spună odată
şi pentru totdeauna. A. N.

C. C. Giurescu: D in istoria nouă a Dobrogei.
Aşezământul cultural Ion C. Brătianu, ce se află sub conducerea
Prof. universitar C. C. Giurescu, nu putea să lasă să se treacă cu ve­
derea sărbătorirea a 50 ani de la alipirea Dobrogei, alipire la care a
lucrat trup şi suflet cel căruia i s’a închinat acest aşezământ.
Aşa că lucrarea d-lui Giurescu, este binevenită şi prin ea se
întăreşte şi mai mult drepturile noastre istorice asupra acestei provincii,
ee a cunoscut cea dintâiu dintre toate provinciile României mari,
binefacerile culturei romane. D-sa ne dovedeşte cu documente continu­
itatea elementului românesc în Dobrogea, din cele mai vechi timpuri,
folosindu-se de mărturiile scriitorilor lezantini ca: Kinnamos, Ana
Comneana ce face menţiune despre formaţiunile politice ale lui Socea,
Seslav şi Tatul şi alţi. Tot cu documulte apoi contestă orice urmă de
stăpânire bulgară în Dobrogea. Ne lămureşte şi posesiunea Dobrogei
din titlul lui Mircea şi ne arată cum „Dobrogea n’n fost cucerită de
T urci dela B ulgari, ci dela voeoodul rom ân“ [Mircea] precum la alipire
a fost luată de „Rom âni dela Turci şi nu dela B ulgari“. Ne vorbeşte
apoi, întărit de mărturiile călătorilor, [arhimandritul rus Partenie], despre
bunătatea şi familiaritatea ţăranilor români din Dobrogea. Ne mai
arată cum domnii noştrii s au îngrijit in decursul veacurilor de starea
bisericilor din Dobrogea şi la urmă cu date statistice dovedeşte majo­
ritatea populaţii româneşti, în decursul timpurilor, în Dobrogea.
Lucrarea mai este însoţită şi de numeroase vederi istorice ale
oraşelor şi aşezărilor din Dobrogea, perfect redate.

Mih. Popescu

Ramuri: N um ăr festiv-i929.
Cea mai frumoasă carte apărută până acum în anul acesta —
şi mi-e teamă că nu curând va fi întrecută — este, incontestabil, nu­
mărul festiv al revistei craiovene „ R am uri“.
Nu e prima sfidare, ce provincia o aduce Capitalei, dar e din
cele mai strălucite victorii culturale aleCraiovei în pofida Bucureştilor.
Dovadă că mai dăinueşte in mândra cetate a Banilor simţul frumosului-
şi că nici sacrificiile în slujba lui nu lipsesc.
Căci numai din jertfe s’a putut incnega asemenea operă. Entusias-
mul colaboratorilor — puţini la început, mulţi după un sfert de veac
— a ştiut să-l îndrumeze spre asemenea neaşteptate rezultate directorul
revistei, C. Şaban a cărui poreclă „Făgeţel“ s’a transformat in renume.
El a avut darul nu numai de a reuni în jurul său toate talentele
craiovene, dar şi de a asigura existenţa revistei şi a institutului de arte
grafice ce a întemeiat.
Palatul in care se adăpostesc „Ramurile“ este una din podoabele