Page 199 - 1929-n1

198 RECENZII

C. Giurescu, după rapoarte şi însemnări inedite ale familiei Brătianu,
conţinând discuţiile avute de Ion Brătianu la Livadia cu Ţarul Ale­
xandru III şi oamenii săi de încredere pr vitor la condiţiunele trecerei ar­
matelor ruseşt în 1877 prin România. Deasemenea mai publică şi con­
vorbirile avute de Kogălniceanu-şi Ion Brătianu cu reprezentanţii marilor
puteri la congresul de la Berlin din 1878.
Chestiunele acestea le-a expus d-1 George Brătianu şi la congresul
de istorie din vara anului 1928 la Oslo. Ele sunt importante prin faptul
că s’aduc noi dovezi în dreptul nostru de stăpânire asupra Basarabiei
care a făcut parte integrantă din Moldova până la 1812. Expunerea
este foarte clară si dovezile sunt peremtorii; şi aceasta fiind făcută in
limba franceză poate sta la dispoziţia străinătăţei spre a se edifica în
această chestiune.
M. Popescu

Jean Bart: Sc/tt/e m arine.
Dl. Jean Bart este singurul scriitor care ne-a dat adevărate perle
literare cu subiecte din viaţa marinarilor.
Dela debutul său cu „Jurnal de H orit“ sunt aproape douzeci de
ani, petrecuţi pe întinsul capricioaselor mări. Talentul său a ajuns cu­
rând la maturitate ş’am putut aveâ acea splendidă povestire „Prinţesa
Bibiţa“, iar acum admirabilele schiţe marine.
Peste umanitatea generoasă, cu care îşi îmbracă subiectele,
autorul aşează un suflu ae subtilă ironie, uşoare înţepături de ac,—
nu veninoasele reflecţii, ale sarcasmului.

Al. O. Teodorescu : H ronicul m ă scă riciu lu i Vălătuc,
Autorul acestui volum mixt (nuvele poezii) nu este cunoscut din
publicaţiile sporadice dela „Viaţa Românească“. Puţine, dar bune,— şi
cu grije scrise.
Hronicul lui Vălătuc are două nuvele. (Spovedania Iancului şi
Inelul Marghioliţei), pline de haz. Stilul curgător şi antrenat. Restul
povestirilor în proză, însă, n’au destulă coheziune, acţiunea este legată
artificial, — împotriva tuturor regulelor scrisului, vorba domnisale
(pag 83) — cu ajutorul unor capitole, substituite întâmplărilor absente.
Poeziile denotă că autorul mânueşte cu multă îndemânare, talent
şi competenţă versul. „Soliman-Ali-Fâslâc“. plină de gust, şi ironie,
este edificare:
Când Soliman-Ali-Fâstâc,
Se bagă
Să stea de pază’n paşalâc,
Cu’n bragagiu joaeă’n arsâc
Pe bragă.
D. D. Patraşcanu : Un prânz de gală
In generaţia trecută mediocritatea şi-a găsit biciuitorul în Cara-
geale; astăzi un alt maestru n’o cruţă,—d. Patraşcanu. Mijloacele sale
sânt tot atât de simple pe cât de definitive. Tipurile sânt descrise fără
artificializare,, ci orânduite în viaţa lor norm ală şi naturală. îndărătul
povestirei, simţim autorul râzând de slăbiciuni diferite, cu un râs co­
municativ şi iresitibil. Căci satira d-lui Patraşcanu, nu este crudă. Evi­
denţiază ridicolul fără să nimicească pe cel din cauză. Eroii săi te
dispun, oricât de supărat eşti râsul sbucneşte spontan.