Page 20 - 1929-n1

LUMEA PRIN CARE AM TRECUT
19
7. La mănăstire

Radni.i îi mai zic şi Maria-Radna, fiindcă în marea
biserică a mănăstirii romano-catolice de acolo se află o
icoană a Maicii Domnului, care e socotită drept făcătoare
de minuni.
Inchinându-se la icoana aceea, mulţi bolnavi s’au vin­
decat şi nu puţini dintre cei ce se simţiau nenorociţi şi-au
găsit mângâierea.
Mai ales de Sânta Maria Mare, când e hramul acelei
biserici, se adună acolo lume de la mari depărtări atât de
pe Mureş şi din Banat, cât şi depe Câmpie şi depe Crişuri,
ba până chiar şi depe la Abrud. Ziua-noaptea treceau
prin faţa casei noastre cete de credincioşi cântând litanii
şi fluturând praporii ’n vânt.
Luau atunci, cum vor fi luând şi azi, şi mulţi dintre
creştinii ortodocşi parte la asemenea procesiuni, căci în
inimile multora e înfipt gândul, că se revarsă mila cerească
asupra celor ce ostenesc făcând asemenea drumuri. Mama
era deci adeseori ispitită să intre şi ea în vreuna din cetele
trecătoare, iar tata era totdeauna doritor de a intra 'nvoile
ei. Pentru tata bătrân însă, orişice îndemn de felul acesta
era păcătos. In gândul lui, plăcută nu putea să-i fie lui
Dumnezeu decât osteneala celor ce se duc la vreuna dintre
mănăstirile ortodocse, deci în adevăr creştineşti.
Cea mai apropiată dintre mănăstirile de felul acesta
era cea dela Bodrog, pe Mureş, aproape de Pecica, mer­
gând pe jos, a ’ndelete, cale de vreo două zile dela Siria.
Bodrogul se ţinea tot de diecesa Aradului, dar, pe cât
îmi aduc aminte, era mănăstire sârbească. Hramul bisericii
era. aşa se vede, tot Sântă Măria Mare, căci cetele treceau
spre Radna, când mama, tata şi noi copiii, sora mea mai
mare şi eu, am plecat cu parohul nostru şi cu vreo alţi
cincizeci de credincioşi la Bodrog, dar nu cântând, nici cu
prapori fluturaţi în vânt, ci urmându-ne drumul în linişte
pe jos.
Era cel dintâiu drum mai lung, pe care l-am făcut;
şi sosiţi la Arad, unde nu mai fusesem, ne-am dus la bise­
rica episcopiei şi ne-am închinat, apoi am petrecut noaptea