Page 200 - 1929-n1
P. 200

RECENZII                       199

                  Ingânfarea  francezului  anfilrion  Jean  Renaud,  din  „prânzul  de
             gală“, care  prin  evocări  de  bucate  alese,  scrise  cu  grije  pe  nicnn-ul
             din  faţa  oaspetelui,  vrea  să  înşele  realitatea  săracă  a  prânzului  oferit
             şi  a  ospitalităţii  sale,  este  înfăţişată  în  chip  desăvârşit.
                  In  admirabile  „Trage-i:  cinci  perechi  de  palme*, ridicolul  reese
             din  pesimismul  eroului,  Petrică  Popescu,  pentru  care  decadenţa  tim­
             purilor  noastre  provine  din  faptul  că  „toţi  sunt  toţi,  dom nule/“  Socie­
             tatea  trebue  purificată  printr’o  instituţie  drastică,  având  un  judecător,
             cu  energie  ca  a lui,  unde  toţi  să-şi  mărturisească  vinovăţiile  primind
             inexorabila  pedeapsă:  „Gealat!  trage-i  cinci  perechi  de  palme!“
                  In  general,  volumul închide o  mare pulsaţie de viaţa şi stoicismul
             unui  om,  înţelăgător  al  sufletelor,  care  râde  şi  iartă.
                                                         C.  C.  Petrovici

                          E pigram e  de  C.  V.  Plăeşu  (Ed.  autorului).
                  Pliu  de  modestie,  îndemnat  de  marele  prozator  Bassarabescu
             d-1  Vasilescu-Plăeşu, a avut însfârşit curajul să apară opiniei publice  cu
             atitudinea  unui  adolescent,  deşi  d-sa  a  trecut  de  mult  această  etate.
                  In  majoritate,  epigramele  d-lui  Vasilescu  sunt  cu  subiecte  din
             lumea  politică.  I  s’ar  putea  face  chiar  d-sale  o  epigramă,  d-sa  fiind
             politician.  Totuşi  n’ar  merge;  ne  arată  însuşi  scriitorul  ;  epigra­
             mele  din  volum  sunt  dovada  :  pe  lângă  calitatea  de  a  fi  concentrate,
             dând  prin  minimum  de  mijloace  maximan  de  efect,  epigramele  se
             bucură  de-o  casticitate  ingenioasă.
                  Astfel  :
                                 Am  o  propunere  concreţii
                                 Guvernul  s’o  aprecieze  :
                                 Ga  să  se  curme  echivocul
                                 Jandarmii  singuri  să  voteze.
                  Sau  :
                                 Poporului  dăduraţi  drepturi
                                  Dorind  o  Românie  nonă ;
                                 Dar  ce  folos,  le-aţi  dat  cu-o  mână
                                 Ca  să  le  luaţi  cu  amândouă.
                     Sighişoara  de  Ion  Medrea,  Tip.  Markus,  Sighişoara.

                  Pe  d-1  Medrea  ¡1  cunoaştem  din  notiţele  sale  de  călătorie,  prin
             Franţa  şi  Italia,  cu  care  ocazie  au  putut’ vedea  în  d-sa  un  viguros
             prozator,  caracteristic prin  spiritul  de observaţie  şi  analiză,  prin  stilul
             svelt şi  plastic.
                  Prezentându-ne  noua  sa lucrare,  monografia asupra  Sighişoarei,
             d-sa  ne  dovedeşte  că  nu  ne-am  înşelat  cu  aprecierile  noastre,  ba  şi
             mai  mult,  ni  se reliefează şi mai mult  accentuat  ca bun  român, pătruns
             fiind  de  profesia  de  ocupaţia  pe  care  o  are  şi  aducând  un  serviciu  în
             plus  prin  îmbogăţirea  monografiilor  Ţării,  de  care  se  simte  cât  mai
             mare  nevoie.
                  D-1  Medrea  ne face  să  întrevedem destul  de clar  Sighişoara, prin
             urmele  Daco-romane,  depe  acele  meleaguri  încă  din  primele  secole
             ale  erei  noastre.  Apoi,  după  o  interesantă  şi  documentată  excursiune
             dealungul  vremii,  cu  multa obiectivitate  ne  arată  invazia  maghiară şi
             colonizarea  săsească,  raporturile  naţiunilor  acestea  cu  Românii  şi,
   195   196   197   198   199   200   201   202   203   204   205