Page 21 - 1929-n1
P. 21

2 0                      IO AN  SLAVICI

                 mâind  fiecare  unde  şi-a  putut  găsi  adăpost,  îndeosebi  noi
                 la  un  oarecare  Iorgovici, -un  bun  prieten  al  tatei.
                      Fiind  vorba  ca  la mănăstire să ne spovedim şi să  luăm
                 sfânta  cuminecătură,  am  ţinut  postul  sfintei  Marii şi rămâ­
                 nea  să  ajunăm  în  timpul  drumului.
                      Plecând  ziua  următoare  dela  Arad,  au  venit  cu  noi
                 şi  mulţi  Arădani,  iar  în  urma  nostră  venia  un  lung  şir  de
                 căruţe  cu  merinde,  în  care  urma  să  ne  întoarcem.
                      Eram  acum  mai  grăbiţi,  căci  ţineam  să  sosim  la  Bo-
                 drog  devreme, pentru ca să  nu aşteptăm  prea  mult  să ne vie
                 rândul  la  cuminecare  şi  să  scăpăm  cât  mai  curând  de
                 ajunare.
                      Au  trecut  de  atunci  vreo  şaptezeci  de  ani,  dar  mă
                 cuprinde  şi  azi  înduioşarea,  aducându-mi  aminte  de  mulţu­
                 mirea  sufletească  ce  mi-a  ’nseninat  viaţa  pe  urma  acestei
                 călătorii  şi-i  plâng  adeseori  pe  nenorociţii,  care  n’au  avut
                 în  viaţa  lor  parte  de  mângâierea  credinţei.
                      Azi  catedrala  românească  se  afă  ’n  mijlocul  oraşului.
                 Atunci  se  afla  pe ţărmul  Mureşului,  în  faţa  cetăţii,  la  mare
                 lărgime,  unde  mi  se  va  fi  părut  cu  mult  mai  mare,  decum
                 în  adevăr  era.  De  altfel,  toate  erau  pentru  mine  nemai
                 pomenite,  noi  şi  luminoase,  nu  numai  mari,  ci  pline  de
                 măreţie.
                      Culmea  a  toată  măreţia  era  însă  la  Bodrog.
                      Am  sosit  acolo  pe  ’nserate.
                      Prin  apropierea  mănăstirii,  trece  o cracă  a  Mureşului,
                 Mureşul  aşa  zis  mort,  e  o  apă  aproape  stătătoare, plină  de
                 nufăr.  Pe  luciul  ei  înnota  mare  mulţime  de  raţe  sălbatice,
                 care,  deprinse  cu  lumea,  se apropiau fără sfială de  ţărmuri.
                 La  dreapta  apoi  şi  la  stânga,  erau  înşirate  focurile  dela
                 căruţele  celor  ce  aşteptau  şi  ei  să  le  vie  rândul.
                      La  Şiria  se  ţinea  de  două  ori  pe  an  târg  de  ţară,  la
                 care  se  adună  din  toate  părţile  lume  multă.  Tot  multă  e
                 lumea  adunată  la  târgul  dela  Pâncota,  unde  fusesem  în
                 câteva  rânduri  cu  tata.  Am  rămas cu  toate aceste buimăcit
                 când  am  văzut  lumea  adunată  pe  ţărmuri  şi  ’mprejurul
                 mănăstirii.
                      Peste  câtva  timp,  noaptea  era  liniştită,  iar  în  biserica
                 luminată  se  slujiau  priveghiile.  Deoarece  biserica  nu  putea
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26