Page 22 - 1929-n1
P. 22

LUMEA  PRIX  (  ARE  AM  TRECUT
                                                                          21
              să  ’ncapă  decât  o  mică parte din  lumea venită la mănăstire,
              mulţimea  cea  mare,  mai ales Sârbi de pe ambele  ţărmuri ale
              Mureşului,  era  ’ngrămădită  pe  sub  zidurile  bisericii.  Nu
              era  însă  nici  bâjbâială  ca  la  târguri,  nici  înghesuială,  ci
              toate  se  desfăşurau  în  linişte  şi  'n  bună  rânduială.  Unii
              ieşiau din biserică, alţii intrau în locul lor, fiecare la rândul lui.
                   îmi  era  parcă  nu  mă  mai  aflu  pe  pământ şi  răsuflăm
              cu  un  fel  de  sfială, pentru ca nu cumva  să supăr  pe  vreunul
              dintre  cei  de  prin  prejurul  meu.
                   La  ’ntoarcere  am făcut drumul în căruţă; el ni  se părea
              cu  toate  aceste  mai  lung  decât  la  dus,  când  îl  făcusem  pe
              jos,  şi  mai  puţin  plăcut.

                                     7.  Lume  noauă.
                   La  20  Octomvrie  1860  Împăratul  Francisc  Iosif I.  a
              emis  diploma,  prin  care  a  rânduit  ca  popoarele  de  sub
              stăpânirea  sa  să-şi  chivernisească  ele  însele  treburile  prin
             *  oamenii lor de încredere  şi să se folosească fie-care de limba
              sa nu numai  în biserică  şi ’n şcoală,  ci  şi ’n administraţiune,
              precum  şi  în  faţa  tuturor  instanţelor  judecătoreşti.
                   In  Fevruârie  anul  viitor  a  fost  apoi publicată  aşa  zisa
              patentă  pentru  organisarea  provisorie.
                   Mă  aflam  atunci  la  gimnasiul  din  Arad şi eram trecut
              de  trei-spre-zece  ani,  dar  nu-mi  dedeam  seamă,  ca  prin
              aceşte  se  croieşte  pentru  Români  o  viaţă  cu  totul  noauă.
                   Umblând  la  biserică,  unde  se  adunau  Românii  din
              Arad,  aflasem  dela  colegii  mei  mai  ştiutori,  că domnii  ro­
              mâni  sunt  mari  şi  tari  la  Arad. — Constantini,  un  Român
              macedonean,  era  un  fel  de  inspector  şcolar. —  Rusu,  Dr.
              Şandor  şi  Gavra,  erau  profesori  la  preparandie,  alt  Con­
              stantini,  fiiul  inspectorului,  Cocioba,  Cornea,  Arkosy  şi
              alţii  erau  diregători  lâ  comitat.  Mi  se  părea  deci  că şi aici
              e  cam  ca  la  noi  la  Şir ia,  unde  toate  de  la Români atîrnau,
              şi  găsiam  că  nu  e  lucru  nou  în  felul  lui,  că  la  Arad  a fost
              numit  comite  suprem  un  Român,  Gheorghe  Popa,  acela-şi,
              al  căruia  tată  a  fost  împuşcat  de  către  generalul  Bem. —
              A  fost  apoi  aleasă  congregaţiunea  comitâtensă,  care  a ales
              diregătorii  comitatului  şi  „solgăbiraele“,  totodată  şi  jude­
              cători  cercuâli,  Români  pentru  cercurile  cu  poporaţiune
   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27