Page 26 - 1929-n1
P. 26

N  U  D 1)
                                                      Pentru  L.  G.
                        Uşor  păşind pe  plaja  blondă
                            Ea  flutură  spre  Mare,
                        Când — esă  luna  vagabondă
                            Din  aburi grei  de  sare.


                        Din  ape-a  stâncilor  brelocuri
                            Urc  verzi  ca  amarantul,
                        Pe  când pe  ţărm,  prin  negre  blocuri,
                            Se  zdrenţue  Neantul...

                        Crini  mici  în  coamă  poartă  valul
                            Şi  ’n  grote  dorm  meduze —
                        Iar  alge-au  împletit coralul
                            In  leşinări  de  buze.

                        Ci  ’n  larg — trec purpurii  trireme
                            Cu  pânzele  de  spumă,
                        Ce  duc  Prinţese  ’n  albe  steme
                            Pe  prorele  de  humă.

                        Când  stă  pe-o  lespede  mâncată,
                            In  fraged  muşchi  vopsită:
                        Ea  are  haină  sidefată,
                            Privirea  despletită ■ ■.

                        Spre  cer  îşi  urcă  sânu  ’n  lene
                            Şi-a  gurii  rodii  coapte,
                        Iar  părul  care  curge-alene
                            l’un  val  opac  de  noapte ...

                 ')  Din  volumul  «Pridvoare».
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31