Page 26 - 1929-n1
P. 26
N U D 1)
Pentru L. G.
Uşor păşind pe plaja blondă
Ea flutură spre Mare,
Când — esă luna vagabondă
Din aburi grei de sare.
Din ape-a stâncilor brelocuri
Urc verzi ca amarantul,
Pe când pe ţărm, prin negre blocuri,
Se zdrenţue Neantul...
Crini mici în coamă poartă valul
Şi ’n grote dorm meduze —
Iar alge-au împletit coralul
In leşinări de buze.
Ci ’n larg — trec purpurii trireme
Cu pânzele de spumă,
Ce duc Prinţese ’n albe steme
Pe prorele de humă.
Când stă pe-o lespede mâncată,
In fraged muşchi vopsită:
Ea are haină sidefată,
Privirea despletită ■ ■.
Spre cer îşi urcă sânu ’n lene
Şi-a gurii rodii coapte,
Iar părul care curge-alene
l’un val opac de noapte ...
') Din volumul «Pridvoare».
