Page 31 - 1929-n1
P. 31
C A S T E L U L
Castelul epustiu acum, bătrân, pierdut, uitat de vreme..
Bătut de ploi, bătut mereu de vânt. In curtea solitară,
Imensă, cărările-s pierdute, tăcerea e stelară.
Un martor al vremilor de-apusă fericire, geme
Singur: lacul. In el se oglindeşte tăcută luna,
O floare de argint ea pare in lumea asta moartă.
Povestea ei ? — poemă cu trist sfârşit, mâhnită-şi poartă
Clipele. Pe visători — amicii ei de totdeauna —
Pe ei să-i întrebaţi de vreţi să ştiţi povestea ei întreagă.
Cărările-s pierdute, pierdute, tăcerea e stelară,
Pantofi micuţi, surâsuri de cristal, în curtea solitară
Nu veţi mai întâlni, doar luna rătăcind ca o pribeagă.
Un martor al vremilor de-apusă fericire gem e...
Castelul ? — pustiu acum, bătrân, pierdut, uitat de vreme.
AI. T. Stamatiad
