Page 36 - 1929-n1

O I N S P E C Ţ I E C U T Â L C
35
Corteanu. — Parcă-1 aud... (¡1 imită) iubiţii mei, azi avem
deosebita cinste să ne inspectezeVJ ...
Vârlan (imită si ©1). Iubitul nostru coiuautlant...
Corteanu. — (Aeelaş ton) erarliic.
Vârlan. — Da ... ş’apoi să eşiţi aşa, să vorbiţi aşa, să faceţi aşa.
Crivăţ (ironic). — Şi vă temeţi?... nu ştii că de ceţi-e frică
nu scapi?
Corteanu. — Păi da . .. tu, alt Napoleon ...
Zănescu (toarnă vin la toţi). — Las’... are să fie bine .. . (rin©
căpit. Fonescu repede, ceilalţi il privesc cu mirare).
FonOSCU. — Vine Napoleon (Ceilalţi îşi umplu reped© paharele şi beau).
Corteanu. — (Ii pune şi lui Fonescu un pahar). Ia şi tu I ănică
dragă, ca ai să te usuci ascultând pe Napoleon.

SCENA VI
Aceiaşi. Colonelul. Maiorul Gârje
(Colonelul intră în fugă, fâcâtrdu-şi vânt eu batista. E înalt, uscăţiv, ras de
mustăţi, bine îmbrăcat).
Colonelul (prefăcut încântat). — Bon jour băeţi . . . Ii caută cu privirea.
Ofiţerii se scoală in picioare şi salută). Toţi (pe rând). Am Onoare să vă
salut domnule Colonel.
Colonelul (scoate ceasul). — Sunteţi toţi. nu-i aşa?... şi eu la
la fel... 2 fără un minut căci Vexactitu.de test la politesse des rois.
Corteanu. — Domnul Maior, dar trebue să vină.
Colonelul — (mirat şi supărat). Cum. nu-i aici încă? . ..
Vârlan. — Vine . .. trebuie să vină ... cu căldura asta a mai .. .
Colonelul (îl întrerupe). — Datoria nu are scuze.
(Intră maiorul agale, gras, cu mustăţile lăsate în jos, cu cdiipiul în mână
fâeându-si vânt)
Maiorul (vorbind po nas). — Am onoare, domnule colonel. ..
ptii!.. te topeşti ... nu altceva ...
Colonelul. — (Scoate ceasul, se uită apoi spune cu înţeles) IJ exacti-
tu.de cest la politesse des rois . . ■ domnule maior !. ..
Maiorul — (îşi şterge faţa; indiferent). A hâ . . .
Colonelul (vesel, prefăcut). — Iubiţi camarazi. . . v’atn anunţat
cauza adunării. . . azi avem deosebita cinste să ne inspecteze iubitul
nostru comandant . . . erarhic. (Vârlan, Crivăţ şi Zănescu îşi dau cu
coatele). Sunt sigur ea fiecare dintre noi vom căuta să probăm că
ne-am făcut complect datoria ... de asta pot conta pe D-stră., aşa-i?
Toţi. — Da, sigur... mă rog... vă mai îndoiţi!?
Colonelul (mulţumit). — Ştiam, ştiam... şi nici nu se poate
ca regimentul pe care-1 comand eu, să nu fie la înălţimea cerin­
ţelor ... experienţa m=a ... prin străinătăţi, trimis de stat. .. toate
acestea unite cu bunăvoinţă voastră îmi dau garanţia că inspecţia
se va trece (hotărît) cu succes.