Page 40 - 1929-n1
P. 40

O  I N S P E C Ţ I E   c u   TÂI.C   39

                   Soldatul  (intimidat).  Apoi  sântem  trii  băeţi...  şi  vreo....
              două-trii  fete . ..
                   Plut. Major (înfuriat, s'apropie de el). — Mă !. . . cum două-trei mă ?...
                   Soldatul  (speriat). — Apăi  .  s’trăiţi  dom’  p’toner-majur ...
              aşa, două ori trii... n’am fost demult pe-aeas ... aveam două ... dar
              acum  poate  a  mai  hi  una...  (timid)...  c’aşa  era  vorba;  or  o  hi
              vr’un  băet.
                   Plut.  Major  (zânbeşte). — Păi  nu ţi-a scris,  mă? . . .  (către  furier)
              scrie  trei  băeţi  şi  două  fete...
                   Furierul  (serie).  — Trei  băeţi  şi  două  fete ...  (către  soldat) cât
              pământ  aveţi?.
                   Soldatul. — Am avat trei  fălci ... da’ acu nu ştiu ... că poate
             a  mai  şi  vândut  din  el,  să  cumpere  nişte  ghite  pântr’o  soră  de
              măritat.  (Furierul  se  uită  întrebător  la  plutonier).
                   Plut.  Major — Scrie  trei  fălci  (soldatului  enervat).  Hai  pleacă.
                   Soldatul  (salută).  — S’trăiţi  dorn’  căpitan  (pleacă).
                   Corteanu (se  ’ntoarce  şi  răspunde  plictisit)-Bună ziua (către plutonier)
              mai  ai  mulţi...  câţi  ai  făcut?  merge?.
                   Plut.  Major. — Merge, domne căpitane.. . am terminat  eu doi.
                   Corteanu. —   (Se  ridică  îndată,  scoate  ceasul,  se  uită,  întreabă  speriat'.
              Câţi ?
                   Plut.  Major. — Doi.
                   Corteanu. — Dar  ce,  eşti  nebun?..  ceasul  aproape  4  şi  la 5
             începe  inspecţia...
                   Plut.  Major. — Până  întreb  pe  fiecare .. .  până  scrie .. .
             trece  timpul  domne  căpitane.
                   Corteanu.  —  (vine  la  masa  cealaltă,  d i  la  o  parte  brusc  pe  furier,  ia
             registrul  lung,  îl  întinde  furios plutonierului şi se piegăteste de scris). N a! să-ţi
             arăt  eu  cum  se  scrie...  Citeşte!
                   Plut.  Major. — Bursuc  Toader!  (s’aude de-afară: Ordonaţii).
                   Corteanu  (furierului). — Să plece toţi...  n’am nevoie. (piut. major
             şi  furierul  es,  plut.  major spune ceva unui sergent, apoi  s’aude comanda :  drepţi!
             capul  coloanei  la  dreapta  împrejur  nainte  marş!.  Se  văd  cei  doi  oameni  care
             se  întorc  şi  pleacă,  furierul  şi  plut.  major  reintră;  căpitanu  continuă)  11
             cunosc  eu,  scrie:  părinţi:  Vasile  şi  Maria,  5  fraţi,  3 surori...  2
              fălci  de  pământ.. .  asta-i!  (furios  către plutonier)  ai  văzut?  altul . . .
             (se  uită  la  ceas).  H m !.
                  —  Plut.  Major. —  Butuc  Grigore!
                   Corteanu  (scrie  iute).  —  Părinţi  Grigore  şi  Elena,  fraţi . . .
                   Plut.  Major  (tim id). — S’trăiţi,  domne  căpitane .. .  ăstuia i-a
             murit  tată-su,  Ioan  Butuc...  ştiţi  că  i-aţi  dat  permisie  de-a  fost
             la  înmormântare.
                   Corteanu. — Ce  are  a  face...  îi  pun  o  cruce,  (face  semnul  pe
             carnet)  scrie:  fraţi  3,  surori  două...
                   Furierul. — S’trăiţi dom’ căpitan .. . n’are fraţi, nici surori. ..
                   Corteanu  (supărat).  — Te-am  întrebat  eu. dobitocule? să-l bagi
             la carceră  (se  uită  la  ceas,  scrie)  pământ...  2  fălci . ..  altul ...
   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45