Page 41 - 1929-n1
P. 41

4 0                      C .  C.  P E T R O V 1 C 1
                    Plut.  Major. — Astanei  Ioan!
                    Corteanu  (serie).  —   Zamfira şi  Gheorghe. ..  fraţi  1, surori una,
               pământ  5  fălci...
                    Plut. major.  — N’are nici zece prăjini, domne căpitane... ăsta-i
               lăutar...
                    Corteanu.  —  Te-am  întrebat  eu ?  Aşa  să-l faci  ( se  ridică)-  Ai
               înţeles ? (ese).
                    Plut.  major.  —  Înţeles domne căpitane (salută)... dacă aşa  cere
               disciplina  !  (către  furier)  ai  văzut  cum  se  face  carnetu ?  Tare-i  oţ
               dom căpitan ... într’o zi ar face toată armata ... acu să-l dai gata ...
               eu  mă  duc  să  văd  de  afişele  alea  şi  de  masă  (ese:  furierul   s'apucă
               serie  repede,  iutoaree  c:ite-o  foaie,  se opreşte; îşi  face  vânt cu  carnetul,  dând din
               cap  râzând  mirat; apoi  iar  începe să  scrie).


                                          SCENA  JX
                              Furierul,  Un  soldat,  Pluti  major
                    (Un  soldat  intră  în  scenă  împingând  o  roabă.  La  mijlocul  şoselii  se  o-
               preşte,  lasă  roaba,  se  şterge  de  năduşală,  apoi  începe să ia cu lopata  cărămidă
               pisata  şi  o  împrăştie  pe şosea).

                    Furierul  (se  opreşte  din  scris,  se  uită Ia  soldat).  —  Tu  ai tată, măi
               Buzelan ?
                    Soldatul  (se  întoarce).  —  Am,  da  ce-i  treaba  ta ?
                    Furierul  (Caută  in  carnet şi  dă  de  foaia  lui).  —   Cum  îl  chiamă ?
                    Soldatul  (se  sprijină  în  lopată),  —   Gheorghe.
                    Furierul. —  Aha  !... l-am nimerit...  aşa  l-am  scris şi  eu ...
               da  mamă-ta  cum  o  chiamă ?
                    Soldatul.  —  Catriua, da'  o murit.
                   Furierul.  — Aici  îi  zice  Maria ...  îi  punem  o  cruce ...  cum
               zice  dom'căpitan . . .   n'are  a  face  numele . , .   (s’apucă  iar  de  scris,  sol­
               datul  se’întoarce,  aruncă  nisip  si  începe  să  cânte  uşor):
                    *foaie verde trei castane, amărât  mai sunt eu Doamne“. (Se  vede
               intrând legănat plut.  major eu capela pe ceafă cu  mâinile in  buzunare şi fredonând
               încet) ■
                    * Când aveam parale multe. . .   (pauză  mică)  puneam muzica să-mi
               cânte*.
                    Plut.  major (Soldatului).  —  Hai  băete ...  dă-i  zor,  c’acuş  vine
               inspecţia.,.
                    Soldatul  (lucrând).  —  Cald tare ... dom’p’toner majur ... lucru
               mult...
                    Plut.  major.  —  Cald  al  dracului,  băete...  eu  m’arn  răcorit
               la  Beker ...  da’  lucru,  acu  o  leacă ...  că  după  inspecţie  hu...
               huzureală . . .  (soldatul  termină^lucrul,  pune  lopata în roabă şi pleacă.  Plut-
               major  către  furier).  Gata ? . ..
                     Furierul   (lasă  scrisul.  închide   carnetul).  —  Gata,  dom’p’toner
               major . . .  (strânge  lucrurile  şi  le  bagă  în  dulap).
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46