Page 42 - 1929-n1
P. 42

O   I N S P E C Ţ I E   C U   T Â L C  41

                   Plut.  major.  —  l-ai  aranjat  bine ?
                   Furierul  (convins).  —  Cura mi-a arătat dom’căpitan...  fiecărui
              om  i-am  dat  de  toate:  şi  surori  şi  fraţi ...  şi pământ...
                   Plut.  major  (mulţumit).  —   Bine  ai  făcut... mai bine să treacă,
              decât  să  n’ajungă;  o  să-ţi dau un conced,  dar vezi (şiret)  ştii tu . ..
              să  nu  mă  uiţi...

                                         SCENA  X
                    Fiat.  major,  ofiţeri  vreo  10,  Căpitanii  toţi,  Maiorul,
                                     Colonelul.  Trapa.
                   (s’aude  comanda  de:  stâng,  d re p t...  nnu,  doi,  unu.  Se  vede  intrând  in
              scena  din  dreapta,  (privind  scena  din  sală)  pe  două  rânduri  soldaţii  si  un
              ofiţer).

                   Ofiţerul.  —   Ascultă . . .  stăi ! .  . .  la  stân-gâ.  (Trupa se opreşte;
              în  scenă 3/4,  restul  se  pierde iu  afara scenei, aceasta e  prima  companie,  celelalte
              sunt  in  prelungirea  ei,  tot  in  afară  de  scenă).
                   Plut.  major  (către  furier)  —   Hai  băete ...  e’a venit  ceasu’. ..
              acu-l  acu .  . .  (pleacă  amândoi  în  spatele  companiei  I;  vin  pe  rând  căpitanii
              şi  ofiţerii  mai  mici,  trec  înspre  companiile lor,  Corteanu  se  opreşte,  dă  mâna
              cu  ofiţerul).
                   Corteanu. — Ei,  gata ? ...  ce  zici ?
                   Ofiţerul,  -  Gata,  domnule  căpitan,  bine.
                   Plut. major (Vine  din  spatele  companiei  şi-i  dă carnetul).  —   Gata  şi
              carnetul, domne  căpitan .. . fain scris, (vine  şi  Maiorul,  umblând  rar).
                   Maiorul  (căpitanului).  —   Cu  tine  începe, Cortene ...  succes ...
                   Corteanu. — Ştiu,  nene  Mihalache,  dar  sper.
                   Maiorul  (îl  întrerupe,  din  mers,  autoritar).  —  Te  rog...  te  rog,
              căpitane . . .  aici  suntem  în  faţa  frontului  (dispare.  Intră  repede  Colo­
              nelul,  cu  registrul  în  mână,  uitându-se  la  6eas;  dă  mâna  eu  Corteanu,  pune
              jegistrnl  pe  o  masă).
                   Colonelul.  — E i.. .  să  te  vedem  Cortene ...  am  să-ţi  văd  şi
              eu oamenii. (Saude  un  trompet  sunând  Onorul  la general) . ..   Vine! Drepţi !
              (Corteanu  scoate  sabia,  trece  în  front,  trupa  stă  drepţi.  Colonelul  o scoate  şi  el
              si  dispare  în  pas  alergător.  După  puţin  timp  intră’n  scenă  generalul  în  ţinută
              de  campanie,  Colonelul  în  urma  lui, cu  sabia  în  jos).

                                         SCENA  XI
                                    Aceiaşi,  Generalul
                   (Generalul  e  bine  legat,  cu  barbă;  merge  grav  până  la  mijlocul  scenei;
              aici  se  opreşte,  se’ntoarce  către  colonel!):

                   Generalul. — Las  revista,  încep  direct  inspecţia.
                   Colonelul  (plecat)-  —   După dorinţa iubitului nostru comandant.
                   Generalul  (Trece  în  flancul  drept,  se  opreşte  în  faţa  căpitanului  şi  sa
              iută).  — Aceasta  este  compania  D-tale ?
   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46   47